Băile Govora – Tristeţea unei staţiuni frumoase dar fără turişti

Băile Govora este de departe una din cele mai fermecătoare destinaţii turistice ale sudului României. Considerată de mulţi drept Sighişoara Olteniei are o poveste extrem de tristă şi încearcă acum, dar parcă în zadar, să fie din nou la înălţimea la care se situa în perioadele ante şi interbelice..

Govora este o venerabilă aristocrată, una din destinaţiile de excelenţă ale perioadei interbelice, cotată la bursa de la Paris, plină de viaţă, plină de bun gust, era perla coroanei între staţiunile balneo la începutu anilor 1900.

Aici toată lumea bună a Bucureştiului venea la aer curat, la Govora echilibrul ionic crează fenomenul aerosolilor. Era o încântare plimbarea prin parcul lui Pinard. La Govora se organiza campionatul naţional de bridge, aici sunt unele din cele mai emblematice construcţii de început de secol 20, din păcate multe în paragină.

După 1945, Govora a fost complet mutilată de comunişti. Cu o frustrare tipic societăţii proletare,, spiritul Govorei a fost terfelit, în hotelurile unde venea boema capitalei de până în război, oamenii muncii de la oraşe şi sate au fost trimişi la odihnă şi tratament..

Anii 90 au surprins Govora într-un abis, din care părea că nu mai iese. Până în 2000, deja dezatrul pusese stăpânire pe această staţiune.

Abia în ultimii zece ani au apărut investiţiile cu adevărat de amploare, dar din păcate nu se remarcă un plus în turism, deşi avem un parc modernizat, trotuare, falezele râului Hinţa, turiştii sunt la fel de puţini… iar paşii trecătorului au ecou.

Nu ai unde să opreşti la un pub, există doar un ştrand şi clasica cârciumă de la intrarea în parc, un pic modernizată.

Govora e frumoasă şi tristă. Iar raportat la Olăneşti şi Călimăneşti este departe ca aflux de turişti. Celelalte două staţiuni deşi nu au clădirile de ţinută ale Govorei au un număr de turişti care creşte anual, Călimăneştiul aflându-se chiar în pragul unui boom în domeniu.

Atunci ce-i lipseşte Govorei să fie în top? Nu ştim, dar este păcat, mai ales pentru unul ca mine, care totdeauna trece cu plăcerea prin această perlă a sudului şi văd că este atât pustiu şi nu am nimic de făcut în această staţiune.

Da, lipseşte oferta, lipseşte marketingul, nu ştiu ce naiba nu merge la Govora de pare că nu poate ieşi din anonimat. Deşi aici este sănătate curată iar poveştile din ultimii 200 de ani sunt cu adevărat de legendă, de la tezaurul polonez, până la iubirile şi tristeţile clasei nobiliare româneşti.

Până şi vecina de la nord a Govorei, micuţa staţiune Ocnele Mari este mai animată şi deşi părea în urmă cu cinci ani compromisă, a demonstrat că este pasărea Phoenix. Govora aşteaptă o minune…încă

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *