Gabriel Oteșanu (psiholog): Pasivitatea martorilor la sinuciderea tânărului din Râmnicu Vâlcea se definește prin ”Sindromul Genovese”

Imaginile cu un puternic impact emoțional imortalizate de o cameră de luat vederi, ce surprind ultimele clipe din viața băiatului, au făcut înconjurul țării și au iscat vii reacții legate atât de posibilele cauze care ar fi putut să-l determine să recurgă la un astfel de gest extrem, cât și despre lipsa de implicare a celor din jur. Tragedia s-a petrecut sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor.

Pshologul  Angelo Gabriel Oteșanu, membru al Societății Europene de Psihologia Sănătății (EHPS), acreditat de Colegiul Psihologilor din România, este de părere că în acest caz se poate vorbi despre „Sindromul Genovese”.

În mulțime, așteptăm ca alții să reacționeze primii

Așa-zisul „efect de spectator“ se referă la lipsa de reacție și de intervenție a celor din jur. Studiile au scos la iveală că în situații de urgență, tiparul obișnuit de răspuns al martorilor este afectat: când suntem în mulțime, așteptăm ca alții să dea primii o mână de ajutor unei persoane aflate în pericol. Este vorba atât despre urgențele care implică pericol de vătămare sau daune pentru martor, cât și cele situațiile neobișnuite și rare, ori care necesită o acțiune promptă, imediată, la fel cum a fost cazul în Râmnicu Vâlcea.

La fel ca în cazul lui Kitty Genovese, petrecut în 1964 în New York, înjunghiată în plină stradă sub privirile a 38 de martori, Alexandru, tânărul de 19 ani, din Vâlcea, a ars ca o torță și a murit în chinuri, fără ca nimeni să încerce să-l salveze.

Efectul martorului, spectatorului care nu ia atitudine

„Efectul martorului sau al spectatorului se referă la prezența unei persoane în fața unei situații critice, care nu o vizează direct și față de care nu ia atitudine. Efectul a fost numit astfel de către psihologii sociali Bibb Latane si John Darley, aceștia popularizându-l în urma unei crime devenite celebră. Transpus în realitate, este exact ceea ce a surprins, în Râmnicu Vâlcea, o cameră de supraveghere – evenimentul critic / tragic al adolescentului în vârstă de 19 ani, care și-a dat foc! Și-a dat foc într-un loc public!”, a explicat psihologul Angelo Oteșanu.

Imaginile arată că, deși în momentul tragediei prin zonă au trecut mai mulți oameni pe trotuar și nenumărate mașini pe bulevardul principal al orașului – Calea lui Traian, absolut nimeni nu a avut vreo reacție.

Alexandru a ales să se sinucidă în văzul tuturor, peste drum de colegiul în care învățase, în fața unei case de pariuri sportive. A turnat pe el benzină și și-a dat foc. Va fi înmormântat vineri, 26 mai.

„Țipetele, durerea, suferința, frica acelui tânăr… au trecut neobservate”

„Doar imaginați-vă țipetele, durerea, suferința, frica acelui tânăr… Nu au fost auzite / văzute de nimeni! Nici fumul negru, nici mirosul de substanță, pur și simplu au trecut neobservate”, a mai spus psihologul, cu ironie amară.

Profund dezamăgit de societatea „educată” din care face parte, specialistul a mai menționat: „Mă rezum doar la aceste cuvinte pentru că nu pot să nu empatizez cu acest caz! Doar adaug că pe sub ochii „noștri” trec zilnic persoane care sunt în suferință, durere, vid emoțional, iar soluția comună aleasă este aceea de a-i marginaliza, de a îi îndepărta, de a le pune etichete de „nebuni” sau chiar (de puține ori) de-ai încuraja, prin faptele noastre, spre a recurge la astfel de gesturi, tragice!”. (www.adevarul.ro)