Fostul sediu al Liceului Chimic din Râmnicu Vâlcea devine sediu al Universităţii din Piteşti prin HCL

Consilierii locali din Râmnicu Vâlcea au votat miercuri un proiect de hotârâre prin care fostul sediu al Liceului Oltchim să intre în proprietatea Universităţii din Piteşti, urmând ca în schimb, Râmnicul să primească prin HG, 24 de hectare de teren, în zona fostei Unităţi Militare Vlădeşti.

În zona de vest a municipiului Râmnicu Vâlcea a funcţionat până în anii 2000 una din cele mai cunoscute Unităţi Militare „Vânători de Munte”, aflată la ieşirea spre Olăneşti. Respectiva unitate  a fost înfiinţată imediată după Al Doilea Război Mondial, preluând sediul fostei Şcoli Normale din Râmnicu Vâlcea, clădire emblematică, aflată în prezent într-o stare avansată de degradare.

Unitatea Militară era una din cele mai recunoscute ca pregătire la nivel naţional ocupând o suprafaţă uriaşă de aproximativ 30 de hectare (cazărmi, garaje, armament, muniţii, depozite) soldaţii din toată ţara, care-şi făceau stagiul militar aici se antrenau în Munţii Căpăţănii.

Odată cu restructurarea armatei şi mai ales după eliminarea serviciului militar obligatoriu, Unitatea Militară se desfiinţează iar prin sprijinul autorităţilor locale de acum 15 ani, în special, fostul prefect Mircea Perpelea, terenurile (25 de ha) intră, prin Hotărâre de Guvern, în proprietatea Universităţii din Piteşti. Se spera atunci că piteştenii vor face investiţii ample în învăţământul universitar la Râmnic, numai că, dacă la început a fost ceva interes, în ultimii ani, lucrurile la fosta UM a fost sub aşteptări, numărul de studenţi, nedepăşind 20 iar investiţiile argeşenilor lipsind cu desăvârşire. În prezent nici nu ştim dacă mai este vreun student la Vlădeşti.

În anii 70, odată cu înaugurarea Combinatului Chimic din Râmnicu Vâlcea, se construieşte în zona gării, Liceul de Chimie Industrială iar în anii 80, în acelaşi local a funcţionat chiar şi o facultate de subingineri pentru o scurtă perioadă. Liceul de Chimie nu a fost niciodată unul de marcă din punct de vedere teoretic, dar a pregătit sute de muncitori pentru platforma industrială Râureni. Renumele liceului era unul „colorat”, se zvonea că fetele de la această unitatea şcolară, majoritatea din mediul rural şi care locuiau la internat erau mult mai abordabile…sentimental.

După 1990, Liceul Chimic, devenit „Oltchim”, odată cu schimbarea numelui combinatului, a intrat în linia descresătoare a ponderii ca liceu cât de cât acceptabil, devenind unul mediocru, şcoala profesională nu a mai fost una căutată, treapta I nu mai era atât de exigentă, astfel încât chiar şi cu medii foarte mici, se ajungea licean. La asta se adaugă şi demografia în scădere iar în ultimii ani, odată şi cu problemele economice survenite la combinat, liceul ajunge un fel de cenuşăreasă a învăţământului vâlcean, ca multe alte licee industriale, unde liceenii care intră cu note extrem de mici nu reuşesc să treacă de bacalaureat, procente absolut ruşinoase în ultimii ani.

Anul trecut Universitatea din Piteşti a venit cu această propunere, înaintată Consiliului Local Râmnicu Vâlcea: de a primi unitatea şcoalară de chimie în schimbul terenului deţinut în zona Vlădeşti. Oferta a fost receptată pozitiv de Primăria Râmnicului.

Mai ales că atunci când Primăria Râmnicu Vâlcea a dorit să intre în posesia celor câteva hectare ale UM şi care nu fuseseră donate Universităţii, a primit un răspuns destul de amuzant de la Ministerul Apărării: Da, dar cu condiţia că Primăria să construiască un centru chinologic pentru armată.

Schimbul propus de Universitatea din Piteşti a fost extrem de politizat şi cu argumente populiste mai ales aduse de opoziţia din Consiliul Local, unde amuzantul Băzăvan nu a evitat niciun episod prin care să nu dea dovadă public de penibil.

În fine, ar mai fi doar un singur pas, o Hotărâre de Guvern care să parafeze schimbul de terenuri.

Ca o notă de subsol, sincer, ne-am bucura ca Universitatea din Piteşti de această dată să investească în învăţământul superior de stat, nu cum au făcut-o la Vlădeşti în cei 15 ani de când sunt prezenţi la noi în oraş.

Mai ales că acum deţin un local generos şcolar, au cel puţin un internat  şi sunt într-o poziţie destul de semicentrală iar absolvenţi buni de liceu care nu au resurse pentru marile centre universitare ar fi. Plus că în Vâlcea oricând se poate dezvolta şi un învăţământ superior tehnic nu doar socio-uman.  Dacă argeşenii nu vor face asta (sper să nu fie aşa),  atunci singurul mare avantaj din acest schimb este faptul că municipiul Râmnicu Vâlcea a reuşit să-şi extindă intravilanul cu 25 de hectare, adică, un cartier de mărime medie, despre care, Mircia Gutău declară că-l va supune unei dezbateri publice cu privire la ce anume ar urma să se contruiască acolo.

Liviu POPESCU