Fondurile europene au salvat de la dispariție Biserica lui Radu de la Afumați, din Ocnele Mari, distrusă la cutremurul din 1940

Cea mai frumoasă biserică veche din Vâlcea, biserica de suflet a istoriei, a renăscut din propria cenușă sau, mai corect spus, din propriile ruine. Și asta, grație fondurilor europene.

În 2009, când mergeam în zonă, unde aveau loc prăbușirile controlate ale minelor de sare, mi-au atras atenția ruinele unui lăcaș de cult. Un lăcaș de cult aflat chiar în centrul orașului. Ceva, ceva mă făcea să mă simt legat de ea. EBiserica 1ra trist să vezi o astfel de fortăreață a lui Dumnezeu, abandonată sub buruieni, sub copacii care năpădiseră această frumoasă bijuterie, ale cărei picturi se chinuiau să reziste pe zidurile golaşe.

Și așa am aflat că aveam în fața mea o biserică domnească. Da, o biserică ridicată de un mare voievod al Țării Românești, Radu de la Afumaţi. Un voievod cu un destin trist, precum biserica pe care o înălțase.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ocnele Mari a fost construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, potrivit tradiţiei, de către Radu de la Afumaţi (1522-1523; 1524-1529), viteazul voievod muntean care a purtat nu mai puţin de douăzeci de războaie şi i-a învins, în mai multe rânduri, pe turci.

Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în zonă încă se mai vedea o casă de forma unei cule olteneşti, pe care localnicii o atribuiau domnitorului.

Biserica închinată Maicii Domnului este construită în formă de cruce, având faţadele străbătute de un singur rând de firide înguste. Acest stil arhitectural este specific epocii domnitorului Matei Basarab. Tradiţia locală spune că domnitorul care a construit biserica a zidit, în peretele acesteia, o icoană a Maicii Domnului.

Legendele povestesc cum noaptea, între ruine, se aude un plânset de copil, de aceea multă lumea nu trece pe lângă ea. Sau voci, şoapte, oricum, biserica are multe mistere pe care le vom dezălui mai jos.

De exemplu, la cutremurul din 1940, se povesteşte că multă lume s-a adăpostit în casa Domnului, însă chiar casa Domnului nu a rezistat. O mamă şi un copil au fost daţi dispăruţi după acea noapte. Cutremurul a fost fatal bisericii, pur și simplu a rupt-o în două.

Un alt mister a fost scos la iveală odată cu lucrările de reabilitare. Un uriaş cimitir din Evul Mediu a fost descoperit de echipa de arheologi a Muzeului Judeţean din Râmnicu Vâlcea, condusă de prof. Claudiu Tulugea.

Apariţia unui număr mare de morminte în pronaos şi pridvor, corelată cu descoperirea din cadrul casetelor C.1-C.2, unde au apărut urmele a două ziduri paralele de la o biserică mai veche, ar indica, cel mai probabil, biserica veche (tehnica de construcţie a zidurilor surprinse în cele două abside este diferită faţă de zidurile actuale). Aceasta a fost de tip navă, peste care s-a construit noua biserică.

De asemenea, vechea biserică era mult mai restrânsă ca mărime, mormintele descoperite în pridvor şi pronaos (o parte din ele) aparţin cimitirului din perioada acesteia.

„Ca o surpriză în săpătură, au fost descoperite şi fragmente ceramice preistorice: fragmente ce aparţin culturii Coţofeni, în caseta trasată pe altar şi fragmente ceramice care aparţin epocii bronzului târziu, într-un complex adâncit, ce a fost secţionat de mormintele din pridvor”.

 

Revenind în prezent,  după cutremurele succesive din 1940, biserica a fost grav avariată, închisă cultului şi lăsată în părăsire.

Abia în 1968, sub patriarhul Iustinian şi episcopul Iosif al Râmnicului, Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Direcţia Monumentelor Istorice, pe a cărei listă de restaurare de urgenţă se afla biserica, a întocmit documentaţia de restaurare, în condiţiile afectării mai multor edificii din zonă din cauza exploatărilor de sare. Seismul din 1977 a agravat şi mai mult starea construcţiei, dar abia între 1999 şi 2004 s-au reluat discuţiile, s-a propus alocarea de fonduri pentru protecţia monumentului.

În urmă cu 6 ani, a venit și vestea cea mare. Primăria din Ocnele Mari a obținut fonduri europene pentru a salva această biserică de la completa dispariție.

Azi, la capătul a ani lungi de muncă, lăcașul de cult și-a recăpătat strălucirea de odinioară și completează zestrea turistică monahală a Vâlcii noastre.

Pe 1 mai, în prezența a sute de credincioși, a avut loc o slujbă de sfințire a acestei frumoase bijuterii care își deschide din nou, oficial, după 80 de ani, porțile pentru enoriași.

”Biserica nu doar intră în patrimoniul ecleziast al Vâlcii, ea intră în circuitul turistic al stațiunii, fiind un important monument de patrimoniu. Nu multe orașe se pot lăuda cu o biserică domnească, situată în centrul orașului. Odiseea tristă a acestei frumoase biserici se încheie aici, biserica noastră este din nou vie, din nou primitoare și contribuie la blazonul stațiunii Ocnele Mari”, spune primarul Remus Sasu.

Liviu POPESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *