Fiul primarului din Sineşti, cu autostopul prin România (Reportaj inedit, partea I )

Este băiatul primarului din Sineşti, Ştefan Rusie, tânârul de 25 de ani, care a făcut cel mai ineditz experiment, adică a traversat într-o săptămână ţara cu autostopul, având pancarta „Oriunde”.

„Conceputul și ideea de “ORIUNDE” cu care am plecat în minte din București presupunea ca în momentul în care oprește cineva să mă ia cu autostopul fără să-mi ceară bani, nu trebuie să refuz să merg în direcția în care merge persoana respectivă, indiferent de destinație. Pentru că habar n-aveam încotro mă îndrept și nu știam dacă voi trece granițele țării am fost prevăzător și mi-am luat și pașaportul la mine, ceea ce veți vedea până la final că mi-a prins bine.”

Şi zis şi făcut, în luna august, Ştefan Rusie a ieşit pe A1, cu gândul că va ajunge prin jocul hazardului la Vâlcea, Craiova sau Piteşti.

“Planul meu a fost să plec din București de la stația de metrou Păcii pentru că știam că acolo stau destui oameni care fac autostopul, iar printre localitățile în care mă gândeam că ajung erau Pitești, Craiova, Râmnicu Vâlcea și Sibiu, dar cum aveam pancarta cu ORIUNDE în brațe am ajuns împreună cu niște bătrânei la Moeciu de Sus unde m-am întâlnit cu niște prieteni care mă rugaseră cu câteva zile înainte să merg cu ei, dar pe care i-am refuzat din cauză că eu mă pregătisem pentru cu totul altceva”

După o seară în care a petrecut până spre dimineață, a doua zi a trebuit ca prietenii să se întoarcă în București, iar Ştefan să meargă  mai departe pe drumul său, și, plin de entuziasm s-a așezat pe marginea drumului pentru a face autostopul. Timp de jumătate de oră nu l-a luat nimeni, fapt ce l-a determinat să înceapă să meargă încet-încet pe jos spre Brașov.

“De la Moeciu de Sus am trecut prin Bran și Zărnești, iar după o oră de cărat rucsacul în spate a oprit un băiat și m-a luat până în Brașov cu un BMW seria 3, iar primele vorbe pe care le-am schimbat după ce am făcut cunoștință au fost următoarele: ““- Ți-am văzut pancarta și d-asta am oprit. O să ai cel mai șmecher concediu. – Merci frumos! Așa sper și eu! – Ești polițist? – Nu. – Lucrezi în poliție? – Nu. De ce? – Păi, eu în momentul de față nu am permis. – Aaa… Super tare!”

După acest schimb de replici a ajuns în Brașov și a trebuit să caute cazare. Cum îşi dorea să adune cât mai multe experiente, s-a hotărât să testeze un hostel pentru prima dată și, odată ajuns, a constatat că era singurul român de acolo în afară de tipa ce avea grijă de hostel. Astfel a dormit într-o cameră cu 2 americani, un olandez și o tipă a cărei naționalitate nu o mai reţine, dar pe care o chema Rebecca. Înainte de a adormi a bătut vreo 3 beri și a stat de vorbă 2 ore cu un neamț de la care a a aflat că era plecat cu motocicleta din Germania de 3 luni și că ultimele 20 de zile le-a petrecut în România.

“Următoarea zi, adică luni, m-am trezit de dimineață, am mâncat puțin și am plecat hotărât să urc cu telecabina pe Tâmpa, dar programul era de la 12:00 și nu voiam să pierd 3 ore degeaba (…) După ce am mâncat un sandwich cumpărat de la o benzinărie m-am pus să fac autostopul și într-un sfert de oră am fost luat de un domn ce mergea spre Sighișoara.  Acolo am avut pentru prima dată concurență la autostop. La vreo 150m distanță făceau autostopul doi tineri ce au fost luați înaintea mea de un TIR pe care l-am depășit în scurt timp”

În scurta vizită din Sighișoara a avut timp destul să fac tot ce îşi propusese și apoi să continue autostopul. “În stația unde mi-am zis să aștept să mă ia cineva spre Cluj am întâlnit două băbuțe care aveau împreună mai bine de 160 de ani și cărora le-am povestit ce fac. Mi-au urat să am noroc și să ajung cu bine înapoi la București, iar la sfârșit le-am rugat să facem o poză împreună”.

Din păcate tinerii care l-au luat cu maşina spre Reghin, când au aflat că nu va plăti autostopul l-au dat jos din maşină după 3 km.

“Am coborât liniștit, fără să mă supăr, la vreo 3 kilometri de Sighișoara și am început să fac din nou autostopul. În nici 10 minute după ce m-au lăsat pe marginea drumului, lângă un pod în lucru, a oprit să mă ia cu el un tip cu un Audi A4, dar înainte să mă urc la el în mașină am avut următoarea discuție scurtă: “- Unde mergeți? – Oriunde, hai urcă!” Mi-a plăcut foarte mult răspunsul tipului încât nici nu mi-a mai păsat încotro se îndreaptă, dar am avut noroc și am ajuns la Cluj, oraș în care am rămas la Georgi și Radu”

A plecat din Cluj cu un taxi și s-a așezat la ieșirea dinspre Baia Mare, fără certitudinea că o să ajungă acolo în ziua respectivă și în doar câteva minute de aștepare a oprit lângă Ştefan un tip care l-a dus până la Dej.

“De aici, pe repede înainte, am traversat lejer orașul Dej și după ce m-a luat la autostop un tip cu o dubă am ajuns în Baia Mare. Mă îndreptam puțin câte puțin către nordul țării. Îmi doream să ajung la Săpânța, dar era cam greu. Am întrebat câțiva localnici unde să fac autostopul și după ceva vreme am ajuns unde trebuia, dar nu m-a luat nimeni din locul unde stăteam, așa că m-am mutat de vreo 2-3 ori în alte locuri. Am așteptat o oră și jumătate până a oprit un tip cu un microbuz căruia i-am zis dacă mă ia fără bani și a acceptat. Nu mă interesa încotro merge atâta timp cât mergeam în continuare. Atunci mi-am dat că eram singura persoană din microbuz care mergea fără să plătească billet”

Până la urmă a aflat că mergea la Sighetu Marmației. Nu știa unde e pe hartă, dar știa că e în România. A întrebat dacă de acolo poate să ajungă la Săpânța, iar răspunsul a fost afirmativ. “În microbuzul acela am cunoscut-o pe Maria, o tipă super de treabă, care mi-a zis fără să ezite nicio clipă  că de la Sighet o să merg cu ea până la Săpânța. Nici că se putea mai bine, dar după ce i-am spus care-i povestea mea, Maria mi-a oferit și cazare fără să îmi ceară nimic în schimb”

“Ajuns la Săpânța, a aflat că Maria stă cu familia și i-a fost destul de aiurea să mearg el, un necunoscut de pe stradă, și să doarmă la ei în casă fără nicio rușine, dar s-a liniștit după ce i-a cunoscut pe ai ei și a aflat că sunt niște oameni “super faini”. “Acolo am mâncat cina campionilor, după cum am denumit-o, și era compusă din slană, brânză de vacă, cârnați de mistreț și holopți”

“În timp ce mânca a încropit și un micro dicționar moroșan – român căruia i-a adus ceva completări ulterior cu ajutorul prietenilor de pe Facebook (porodici – roșii, holopți – sarmale, corompei – cartof, pită – pâine, talger – farfurie, a țâpa – a arunca, mergători – papuci, câinele bate – câinele latră, curechi -varză, ciucuri -pantaloni, bold – magazin, căcădări – măceșe, bumbi – pastile / nasturi, groștior – smântână, cocon – băiețel, cocoană – fetiță, stupuș – dop, bloadăr – cuptor, finje – cană, tină – nămol, ai – usturoi), iar spre seară i s-a întâmplat poate cel mai fain lucru din toată aventura asta.

“Familia Mariei trebuia să meargă la ceva aniversare în sat și din moment ce am rămas singur singurel acolo, s-au gândit că ar fi OK să îmi lase pe mână cheile de la casă. Nu mi-a venit să cred câtă încredere au putut să aibă oamenii aceia în mine, un necunoscut, un străin, un om adunat de pe stradă, astfel încât să îmi lase cheile gospodăriei. Asta a fost o lecție de viață pe care cu siguranță n-o voi uita.

Dacă tot am ajuns la Săpânța, am aflat de la Maria că acolo se află și cea mai înaltă biserică din lemn din lume, Mănăstirea Săpânța-Peri (78 metri) pe care am și vizitat-o în seara respectivă. n următoarea zi m-am trezit dis-de-dimineață, am mâncat repede, am băut o cafea și apoi am plecat să văd Cimitirul Vesel. Ca să nu plătesc intrarea, Maria mi-a propus să vină cu mine pentru că pe ea o cunoștea toată lumea, că doar era de-a locului.