Festivalul de Blues de la Brezoi a mai adus un pic de respect României în lume

Un complex socio-cultural aflat la al treilea an de existență, în această locație. Pe malul râului Lotru, ambele maluri. Trei scene. Scaune pescărești, zonă de food, zonă de muzică, zonă de relaxare, zona de joacă. Terase.

Brezoiul cultural. Sau Brezoi 2. Un oraș care prelungește orașul vâlcean, de la munte. Un oraș cultural între munți, între răsărit și apus de lună. Un oraș cultural care a definit în paramentrii stabili numele Brezoi pe toate meridianele. Brezoiul Lumii. Acolo de 7 ani mai exact dar cu precădere de după pandemie s-a întâmplat ceva.

S-a construit ceva. Un loc al festivalurilor. De rock, de blues, de folk. Într-o imensă metropolă culturală a României. Unde avem loc de desfășurare, camping, rulote, munte, râu, muzică, bere și frumos.

Aici la Brezoi, vin în medie, la serile cu muzică, 8.000 de oameni. Anul aceste, în cele 6 zile de festival au fost în medie 500 de străini. Din Polonia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Olanda, Marea Britanie. Pentru?

Pentru a urmări trupe și artiști de blues din 10 țări: Statele Unite, Marea Britania, Irlanda, Belgia, Olanda, Italia, Bulgaria, Franța, Canada și România. Unii veniți pentru prima dată, alții a doua oară, alții a treia…Și tot așa. A fost cel mai mare Festival de Blues din Europa de Est.  Organizat pentru a 7-a ediție, la Brezoi. De Miță Mugescu. Și Robert Schell.

8.000 de oameni. Majoritatea de la 40+ în sus. Dar au fost și tineri. Dar dominantă a fost generația a doua. Un public educat. Nu a existat gunoi, nu au existat decât foarte rar mucuri de țigară pe jos. Nu am văzut oameni beți în șanț. Nu a existat niciun conflict în oraș în cele 6 zile. Localnicii au fost din nou la înălțime, oferind găzduire oamenilor care vin de departe, din colțurile țării și lumii, aici. Deja există două categorii de brezoieni. Localnicii și văraticii. Care se completează perfect.

Nu s-a pierdut nimic, acte, bani, carduri. Dacă s-au uitat, au fost găsite rapid. Oamenii zâmbeau unii la alții. Era prima formă de comunicare, anterioară salutului. La cozi se povestea, despre Valea Lotrului, despre muzică, despre camping. În timpul concertelor, 1000 dansau, 4-5000 ascultau într-un amfiteatru de scaune pescărești, cu două aripi, creat pe loc în stânga și dreapta. Copiii se jucau. Au venit și câinii lui ”Soros”.

Iar unii ascultau de dincolo din hamace. Iar alții umblau pe la cozi. Și o parte la terase. Apărea luna, se completa decorul cu astrul ăsta în spatele scenei, apoi se lăsa o răcoare de vară. O dată a plouat. Dar a ploaut bine de a trimis-o pe Kaz la cort și a doua zi la scena din pădure. A plouat și a doua zi. Kaz și Dana a încheiat festivalul. Pe 2024.

Urmează Open Air Blues Festival – Brezoi, în 2025, peste 364 de zile.

România a mai câștigat un pic de respect în lumea asta, mare.

 

Liviu POPESCU