Fata de la Cozia, această Ioana d’Arc a Valahiei – una din cele mai frumoase legende ale Vâlcii
Din păcate, nu ştim de ce, nu vrem să transcriem frumos istoria românilor, ca pe o Biblie a noastră, ca pe o carte de bază, prin care să putem, azi, argumenta decisiv de ce acest neam mic raportat la imperiile vecine a reuşit să-şi conserve limba, tradiţiile, religia. O istorie absolut fascinantă, în care principii noştri au jucat un rol esenţial în diplomaţie, în hărţuire militară, în a fi acei ghimpi din spatele tuturor puterilor vecine.
Puteam, foarte bine, avea soarta Bulgariei sau a Serbiei sau a altor naţiuni colonizate şi dispărute de pe hartă secole de-a rândul. De ce Moldova, Valahia şi chiar Transilvania ocupată au reuşit să-şi păstreze identitatea, să aibă acel nucleu de nezdruncinat în faţa maghiarilor, turcilor sau slavilor?
Pentru că, dincolo de istoria privită ca o sumă de evenimente şi de raportări contextuale, am avut eroi, am avut lideri de stat, lideri spirituali, am avut acea putere divină de a rezista şi supravieţui, de a ne impune în momente decisive ale timpului.
Am auzit cu toţii de Ioana d’Arc a francezilor, de exemplu, dar mai puţin ştim de Alexandrina de la Cozia, tot o Ioana d’Arc, dar de-a noastră, botezată de Dimitrie Bolintineanu drept „Fata de la Cozia”.
Mă întreb de ce, dacă nu în istoria naţională, măcar la Vâlcea, în istoria locală, nu vorbim despre această minunată eroină, născută în Jiblea şi care a fost de de departe cel mai bun militar şi căpitan de oşti în timpul lui Vlad Ţepeş.
Alexandrina de la Cozia, rămasă orfană la 16 ani, scapă nevătămată după ce oamenii lui Basarab Laiotă, sprijiniţi de turci, distrug Călimăneştiul. Fata se adăposteşte la Cozia, dar ia o decizie crucială, care o va impune în istorie ca figură emblematică.
După ce pe tron ajunge Vlad Ţepeş, Alexandrina se îmbracă în bărbat şi intră în armata domnitorului. Participă la mai multe lupte şi intră în atenţia lui Vlad atunci când reuşeşte să-i salveze acestuia viaţa chiar pe câmpul de luptă.
Se spune că Ţepeş o cheamă imediat la curte şi, considerând-o bărbat, o întreabă ce moşie doreşte pentru faptele ei de vitejie. Alexandrina îşi dă jos coiful, îşi lasă părul să curgă şi spune cine e. Şocul celor de la curte este de neimaginat, dar Vlad o numeşte căpitan de oaste şi pe loc decide căsătoria ei cu fiul său, dorind să o lase, clar, în fruntea ţării.
Fata de la Cozia este cea care participă la lupte cruciale, turcii şi rivalii basarabeni îi ştiau de frică şi unelteau să o ucidă.
Din păcate, după asasinarea lui Ţepeş, Alexandrina este şi ea luată prizonier, este dezonorată şi ucisă apoi cu sălbăticie, fiind, spun legendele, legată de doi măgari.
O istorie fascinantă despre Ioana d’Arc a Valahiei, pe care, însă, am uitat-o. Graţie lui Dimitrie Bolintineanu şi a câtorva scrieri ale vremii, îi redăm aici onoarea şi demnitatea unei adevărate eroine a ortodoxismului şi a neamului românesc.
Liviu POPESCU
Excepțional!
Ce simbol folosea vlad tepes aia santem dar nu ro mani niciodata
Cum draq santem confundati ne permis cu alti straini indieni di india inseamna ca degeaba a murit mihai eminescu.
Sau asa vor tradatoriii sau ne e rusine de adevarata origine care oficial incepe inceput secolul 1dar stiati ast
Ea si multi ca ea merita respect in istorie pt totdeauna nu un iliescu sau cei de dupa revolutie acestea psdisti aldist sint cirpe jeguri care merita diatrusi apoi sa uitam de ei pt totdeauna
Ești exagerat de proasta.
esti bou!
Ca PDL-stii si PNL-stii tare bine au facut cand au fost la putere.Mor cand vad oameni ca tine strambi la vedere,sau partinitori cu unii si huni cu altii.Pai toti dupa 89 au distrus Romania.PNL-sti in perioada interbelica au lins outele regilor si s au infruptat cu ce le a dorit sufletul/Toate partidele istorice si cele dupa 89 au jefuit,trad,mintit la fel.Nu exista unul mai vinovat decat altulToti sunt o apa si un pamant,Ciuma rosie si ciuma portocalie conduse de securisti in serviciile altor tari care astazi ne colonizeaza.E roii din trecut ca si aceasta fata,au murit ca sa ne lase noua pamantul asta bun si frumos drept mmostenire si noi sau unii dintre noi vad doar in stanga tradatorii ajuntat pe ceilalti tradatori din dreapta sa fure ,sa distruga,sa tradeze la fel.Trezeste te!Sa ne trezim pana nu e prea tarziu altfel nemul asta dispare in intuneric.
sa ne inclinam cu respect si piosenie in fata eroinelor si eroilor care au luptat,s-au
jertfit si si-au daltuit patriotismul in BIBLIA noastra a ROMANILOR ca aceasta ALEXANDRINA ” fata dela COZIA” sau ECATERINA TEODOROIU „eroina dela JIU”
si multi,multi alti fii ai acestui neam si sa privim cu tristete,mahnire si indignare la
„inflatia” de „EROINE” , GENERALI si POLITICIENI . NE-AR TREBUI UN” VLAD „IN
LOC DE UN „VON” , care…punand mana pe ei,sa-I imparta in doua cete, in smintiti
si in misei ,… sa-i traga in tepe lungi si… sa dea foc la puscarie….! ! !
O legenda frumoasa si atat. O fi existat o Alexandrina la Cozia, dar cronologia da legenda peste cap daca-i vorba de Vlad Tepes. Vlad voda Tepes a ajuns pe tron la 26 de ani, deci sa zicem ca era cel mult cu 10 ani mai mare decat fata; la timpul luptelor cu turcii avea 31-32 de ani, e imposibil sa fi avut un fiu de insuratoare la varsta aceea. Bolintineanu nu stia Istoria Romanilor cum se stie acum, dupa un secol de cercetari si scormoniri in arhive. CRONOLOGIE – este ceea ce lipseste azi din studiul Istoriei, si lipseste voit, ca sa nu stii de unde incepe si unde se sfarseste un lucru.
Ma bucur ca am mai aflat ceva deosebit din bogata si adevarata istorie a poporului roman.Oare cate astfel de momente stau inca nestiute si nepublicate.?Oare cand vor aparea istoricii patrioti romani care sa readuca la adevar adevarata istorie a acestui popor ?
„…Memoria poporului moldovenesc este străbătută de undele unei triste legende, învăluite de farmecul romantic al vîntului ce umfla velele corăbiilor, de stropii săraţi ai valurilor mării, de şuieratul săgeţilor şi zgomotul loviturilor de săbii în timpul abordajelor în care se avîntau lupii mării, conduşi de fiul unui nobil sărăcit, sub protecţia celei mai frumoase şi atrăgătoare prinţese războinice a timpului.
Avînd o educaţie aleasă, domniţa Tamara, fiica domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun, din copilărie a însuşit, odată cu manierele nobile, arta de a mînui cu dibăcie armele de luptă. Frumoasa fecioară, înflăcărată de o dragoste nemărginită faţă de comandantul corsarilor, demonstra un curaj exemplar şi o rară iscusinţă în luptă. Negustorii greci, turci şi genovezi au numit-o, cu spaimă şi veneraţie, „prinţesa corsarilor”. Această poveste de iubire a ajuns pînă la noi ca un simbol al devotamentului şi credinţei cu desfăşurarea romanticului subiect pe apele învolburate ale mărilor.
(Sursa: M. Șlapac. “CETĂȚI, mica enciclopedie ilustrată”. p.31.Ed.ARC. Chișinău.2008)…”
Cât e adevăr și cât e legendă? Oare ce va rămâne scris peste secole despre evenimentele de azi? Cu siguranță, nu adevărul! Există în fibra noastră dorința de a înflori sau urâți evenimentele după cum ne este interesul. Când mai multe surse vor spune același lucru, de-abia atunci e găsit un sâmbure de adevăr.
Pingback: Fata de la Cozia, Ioana d’Arc a Valahiei | Anonimus
Pingback: Alexandrina, fata de la Cozia, o Ioana D'Arc a Valahiei, legendă din Vâlcea - Revista România Culturală