Fără autostradă, fără şcoli profesionale şi fără un mic centru universitar, judeţul Vâlcea nu va evolua mai mult decât în prezent

Judeţul Vâlcea este la capacitatea maximă pe care o poate promova economic, dacă ne uităm la aspectele care ţin de infrastructură, mentaliţăţi, direcţii de dezvoltare. Mai mult de atât nu poate face, nu poate promova, nu poate urca.

Este pragul maxim la care a putut ajunge cu ce deţine în prezent. Restul, teoriile cu turismul, cu o industrie mai mare sau mai multă sau mai diversă, toate depind strict de trei aspecte fundamentale, fără de care, nu putem înainta.

Autostrada

Degeaba vom avea probabil în 2 ani drumuri judeţene bune, care răzbat judeţul de la nord la sud sau transversale, degeaba vom avea cârpeli mai bune sau mai lungi pe drumurile naţionale. Dacă nu ajung undeva…. Este ca şi cum un om ar avea venele şi capilarele în stare bună dar cu aorta gripată sau fără ea. Pe unde atunci să curgă sângele?

Autostrada este vitală. Atât Sibiu – Piteşti, cât şi drumul expres de 22 de km înre Râmnicu Vâlcea şi Tigveni (nodul de autostradă). Niciun un investitor mare nu va veni la Vâlcea ştiind că de la Sibiu până aici face 2 ore şi de la Bucureşti tot aici face 2 ore jumătate. Niciun investitor nu vine pe drumuri de 2 benzi, în trafic, ca să dezvolte ceva. De aceea singurul mare investitor este Faurecia, cunoscut însă prin zgârcenia salarizării. Fără autostradă nu va exista o stimulare a investiţiilor şi nicio competitivitate salarială.

De aceea tot efortul clasei politice trebuie să se îndrepte spre acest lucru. La Râmnicu Vâlcea, nu Gutău, poate să vină şi un doctor docent, expert în economie, la primăria, nu poate face din rahat bici în economie, în aducerea investiţiilor străine, româneşti sau de altă natură, fără ca Râmnicu să nu fie legat de această şosea internaţională.

Fortă de muncă specializată

Fără o dezvoltare de proporţii a şcolilor de meserii, a învăţământului dual, la cerinţele pieţei, din nou nu vom avea un apetit al investitorilor spre judeţ. E nevoie de o ponderea uriaşă a şcolilor profesionale, de o implicare a autorităţilor şi a agenţilor economici în acest tip de învăţământ. O limitare a liceelor tehnologice şi o extindere a practicii. O strategie coerentă a acestui tip de educaţie cu logistică nouă, cu investiţii în aparatură.  Nu am nevoie de licee de construcţii sau instalaţii sau energetice, dar am nevoie de şcoli profesionale în construcţii, în electro sau în tot felul de instalaţii. Am nevoie de elevi cu atestate de meseriaşi nu de absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat sau fără diplomă, care nu ştiu să facă nimic. Aici este de lucrat la mentalitate.

Un învăţâmânt universitar

 Dar nu unul făcut la mişto ca filială a nu ştiu cărei universităţi, ci unul bazat strict pe câteva şcoli superioare pe care piaţa le cere. Unul care să producă specialişti exact în domenii de care Vâlcea are nevoie.

Aceasta este strategia pentru cei care doresc să conducă Vâlcea, să o scoata de sub pragul pe care l-a atins în prezent. Legarea judeţului la infrastrutră naţională şi internaţională, conectarea la piaţa de muncă şi la piaţa educaţională.

Restul, dezvoltarea turismului, aşezarea industrială se poate face de la sine, economia se autoreglează.

Dacă în acest an, nu se vor semna contractele de execuţie şi proiectare pentru loturile 2,3,4,5 şi pentru breteaua Râmnicu Vâlcea – Tigveni, anul 2020, înseamnă un alt cui bătut la sicriul judeţului.

Iar pentru cei care vor să conducă Consiliul Judeţean Vâlcea, problema CET-ului înseamnă scoaterea acestuia din subordine, spargerea acestuia prin privatizarea Minierei, a Termoficării şi o centrala nouă pe gaze.

Aşadar anul 2020 poate fi kilometrul zero al judeţului Vâlcea.

Liviu POPESCU

loading...

2 comments

  • Daniel

    Va rog sa specificați despre care “minieră ” e vorba. Mulți știu, putin cumosc

  • Mariana

    Eu traiesc, pentru moment, in strainatate. Si am putut vedea cu ochii mei zone montane care pareau – sau are fi putut fi – raiul pe pamant.

    Din pacate, lacomia si obsesia pentru “crestere si dezoltare, pentru atragerea marilor investitori” au creat o situatie diferita: complexe industriale poluante, drumuri si autostrade care au distrus natura si polueaza, traficuri criminale care au ascuns in munti deseuri toxice si radioactive care otravesc apele si pamantul. Populatii in care incidenta tumorilor este de cateva ori mai mare chiar dacat in populatia oraselor industriale.

    Suntem saraci si trecem printr-o perioada istorica foarte grea, de altfel ca toata lumea.

    Sper sa putem gasi forta de a cauta solutii fara sa fie nevoie sa distrugem ceea ce avem mai bun si pretios. Forta de a pastra cu grija si respect, pentru generatiile urmatoare, care poate vor avea mai mult noroc, tezaurul de natura si traditie al poporului nostru. Pentru ca, in ciuda denigrarilor de tot felul si a suferintelor si deviantelor datorate saraciei, trebuie sa fim constienti ca avem calitati nobile, o umanitate si o demnitate innascute. Si o mare creativitate. Putem supravietui
    si acestor timpuri, fara sa “crestem” in mod continuu. In natura, singura crestere “continua” este cea a tesuturilor canceroase. Si nici ele nu pot creste la infinit, pentru ca sfarsesc prin a ucidere corpul care le contine.

    Si spun aceste lucruri ca valceanca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *