Fântana care, de 100 de ani desparte Oltenia de câmpie de Oltenia de sus, stă din nou mândră în parcul din Făureşti

A fost, sute de ani, fântâna comercianţilor. Popasul dintre două lumi – lumea de la câmpie şi cea de sus. Fântâna comercianţilor, a celor care veneau de la Dunăre şi a celor care coborau cu lemne, fructe, a celor din Oltenia de la nord.

O istorie tăcută, într-o filă a arhivei de la Făureşti, despre izvoarele de sub drum. Izvoare unde se întâlneau valahii care veneau şi care se întorceau. Unde se adăpau caii, boii, unde drumeţii stăteau la umbră şi aflau despre ce se mai întâmplă între fruntariile ţării.

De sute de ani, oltenii din lunca Dunării plecau cu cereale sus, la târgurile din nord, umpleau carele cu grâu, cu legume, cu pepeni, cu tot ce creşte în frumoasa câmpie a României şi apoi luau calea spre Vâlcea şi spre Ardealul de dincolo de graniţe.

Mii de drumuri ale comercianţilor au brăzdat sudul de ţară, iar unul dintre ele era acesta, drumul care vine pe mal de Olteţ, râul cunoscut drept Valea Comercianţilor, Valea Lungă, Valea Amarului, pentru că, toată vara, sute şi mii de care şi căruţe curgeau în sus şi în jos, prin toate târgurile, ca amărăşteanul să aducă, iarna, lemne de foc la câmpie sau cereale pentru cei de la munte.

La Făureşti, trei izvoare curgeau direct de sub drumul amar al comerţului. Al arşiţei de vară. Trei izvoare cu apă rece, apă care venea ca un dar binecuvântat pentru carele ce străbătuseră toată câmpia în focul lui cuptor.

“Aici începeau Vâlcile”, spuneau cei din sud de Românie. Aici, la izvoarele care nu secau niciodată. Caravane oprite, somn la umbră de car, ultimul taifas, într-un zăvoi mic umbros, era popasul, orele care trebuiau pentru odihnă.

Aici, miresele jucau hora şi “îşi făceau apa”. Izvoarele erau cunoscute drept izvoare fermecate, care aduceau noroc şi bogăţie celui care aduce apa lor în casă.

Acum 100 de ani, izvoarele au fost strânse şi amenajate într-o fântână pe partea stângă a drumului cum  “cobori Vâlcile”. O fântână mare de piatră. Au fost puse bănci, a apărut chiar şi un han cu odăi de dormit, o potcovărie şi multe alte trebuinţe pentru călător.

Anii au trecut cu două războaie peste ţară, au apărut maşinile, fântâna cu izvoarele sale a fost abandonată… până în această vară. Când copiii din Fâureşti s-au apucat de treabă – să redea diamantul de odinioară.

”Zona aceasta a rămas în paragină foarte mulţi ani și, cum știam din povestirile bunicilor despre cișmeaua fermecată, care timp de 94 de ani a fost lăsată în paragină, am dorit să reabilităm, să curățăm și să redăm trecătorilor acest loc de odină și răgaz. Am despădurit, am curățat copacii, am făcut alei, mese și canapele din lemn, copiii au vopsit cioturile din lemn, le-au dat o formă și culoare, în ciupercuțe, s-au murdărit și au muncit din greu pentru ca locul să devină după dorința lor – Parcul copiilor fericiți. Cișmeaua a fost reabilitată, iar acum are apa curată, rece, iar viitoarele mirese vor putea să ducă mai departe tradiția Făureștiului de a-și face apa și a-și juca hora nunții. S-a împrejmuit cu gard viu și s-au plantat flori. Am pus un grătar, cu coșuri de gunoi, pentru ca oricine dorește să stea la umbra deasă a plutelor să se bucure din plin de șederea în Parcul copiilor fericiți”, spune primarul Marius Irimia.

Avem azi un parc, o fântână din nou, ca un reper între margini, între Oltenia de câmpie şi Oltenia de sus, iar izvoarele fermecate se pregătesc pentru a aduce din nou prosperitate celor care vor gusta din apa vieţii…

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *