Fabrica Vâlceana S.A. – De la cizmele Angelei Similea la clădirea hidoasă din centrul Râmnicului

După Combinatul pentru Prelucrarea Lemnului, o altă emblemă a municipiului Râmnicu Vâlcea a dispărut în uitare şi o clădire hidoasă rânjeşte la capul podului de cale ferată din oraş – Vâlceana.

În anii ’50, Râmnicu Vâlcea nu avea industrie mai deloc, una de-asta mare, de anvergură, la Râureni nici nu se punea în discuţie ideea creării unei platforme economice.  Şi atunci a apărut povestea Vâlceana. La marginea oraşului, pentru că la calea ferată, pe atunci, se oprea târgul nostru, fuseseră tăbăcăria şi atelierele lui Simian, „Oprea Simian şi fiii”, cel naţionalizat de comunişti imediat după război.

Noile autorităţi ale capitalei raionale au considerat că este cazul să continue această tradiţie a industriei uşoare şi aşa a început visul Vâlceana sau „11 iunie”, pe denumirea socialistă.

Ce a însemnat asta? Au apărut şcolile de profil şi multe fete luate de la ţară, din satele ceapizate, s-au mutat la oraş, venind să se angajeze la noua fabrică socialistă. Secţii de la tăbăcărie până la pielărie şi încălţăminte. Încă nu se construise clădirea paralelă cu calea ferată, ci doar halele de pe malul Olăneştiului. În 1948, fabrica avea 603 salariaţi şi o capacitate de producţie lunară de 18.000 kg. de piele şi 15.000 perechi de încălţăminte. Reprofilată şi parţial reutilată, i s-au adus îmbunătăţiri în procesul de producţie, folosindu-se banda rulantă la atelierul de cusut, fiind mecanizată şi operaţia de stins var şi de scos pieile din bazinul de decolorat. S-a introdus şi o instalaţie automată pentru uscat piei. În 1951 s-a înfiinţat secţia de încălţăminte, iar în 1962 s-a construit o centrală termică proprie.

angela simileaCu toţii am trăit cu mirosul de acolo, un miros de piele şi de tratamente chimice. Uşor, fabrica devine un brand pe piaţă, iar, la finalul anilor ’70, se ridică noua clădire cu geamuri uriaşe, de lângă calea ferată. Numărul angajaţilor sare de 1000 şi începe masiv o producţie pentru export.

Deja, a cumpăra de la Vâlceana, în anii ’80, era un lux sau se făcea pe sub mână. Cele care lucrau la 11 iunie erau zeiţe, precum angajatele de la Alimentara. Celebrele vedete ale muzicii pop din România Angela Similea sau Corina Chiriac aveau direct acces către sortimentele de cizme de la Vâlceana. Se spune că a avut loc şi un concert în incinta fabricii.

Generaţii de femei au lucrat la această fabrică, iar bocancii de iarnă „Colorado” erau cel mai vânat produs în preajma iernii.

Anul 1990 vine peste Vâlceana cu toate relele posibile. Management defectuos, lipsa de investiţii, furtul care deja ajunsese un sport naţional şi calea spre faliment este deschisă. Rezistă cu greu încă 10 ani cu ajutorul cuponiadei, dar, după 2000, moare efectiv. Din câte am înţeles, o secţie de lohn ar mai bântui pe acolo. Deşi din „11 iunie” devine Vâlceana, asta nu schimbă nimic.

Azi, patrimoniul a fost recuperat de Simieni, dar tot nu prea se înţelege ce e pe acolo. În orice caz, mastodontul de la calea ferată, o clădire urâtă, insalubră, se cere a fi demolat sau măcar renovat. Pentru că a creat una din cele mai urâte alei din zonă, iar gardul pe care se urcă hameiul, gardul vechi şi dărăpănat este înfiorător.

Şi cu asta se încheie povestea uneia din primele mari fabrici din Vâlcea Socialistă decedate în Vâlcea Capitalistă…

AP

2 comments

  • George Simionescu

    Credeti ca a darama pentru ca e urata e cea mai buna solutie? Uitati-va unde a ajuns Romania daramand uzine pentru ca erau urate, pentru ca erau mamuti. Am ajuns sa avem aproape 4 milioane in afara granitelor tarii, chinuindu-se pentru un salariu, aproape echivalent cu ce se castiga inainte de 1989 in Romania. Locurile astea de munca au existat, dar niste Feti Frumosi dupa 1989, le-au distrus dupa 1989. Sa stiti ca nu muncitorul de rand a distrus intreprinderi dupa 1989, ci cei cu functii inalte in respectivele unitati de productie prin: acordarea lor celor din conducere de salarii prea mari, licitatii aranjate, achizitii supraevaluate, vanzari de produse la preturi subevaluate catre firme tot ale oamenilor apropriati de anumite persoane din conducere, prin incompetenta, prin pastrarea angajatilor incompetenti, prin nepromovarea produselor, si prin rea intentie de a scadea pretul uzinei pentru a ajunge in mainile hotilor. Si un alt dezastru a fost privatizarea haotica prin care firme de rahat au ajuns sa puna mana pe adevarate unitati de productie dupa care le-au pus pe butuci, sau le-au gajat la banci. Prin neimplicarea statului si lasarea de izbeliste a intreprinderilor, prin neacordarea de ajutor financiar pentru adoptarea de noi tehnologii moderne, care sa tina unitatile respective in viata. Sa ne gandim ce s-a ales de Combinatul de fire sintetice de la Savinesti, sa ne amintim ca lana romaneasca a ajuns sa fie aruncata la gunoi, iar noi importam din China haine sintetice din PET-uri, sa ne amintim ca nu mai avem nicio fabrica producatoare de pantofi sport, sa tinem cont ca nu mai avem o fabrica producatoare de paturi din lana. Sa tinem cont ca am terminat rafinariile, Oltchim, Electroputere Craiova, Fabrica de diamante Sintetice, 1 Mai Ploiesti producator de tehnologii petroliere, fabrici de sticla, combinate de prelucrare a lemnului, uzine producatoare de echipamente electrotehnice, motoare electrice speciale, combinate de oteluri(Targoviste oteluri speciale, Calarasi ras de pe fata pamantului, fabrici de zahar, Combinatul de la Tarnaveni, Combinatul metalurgic Campia Turzii, combinatele de alumina de la Oradea si Tulcea, am distrus pana si cateva CET-uri, Tractorul Brasov, ras de pe fata pamantului, combinatul de apa grea de la Drobeta Turnu Severin o perla de intreprindere, apa grea din care in viitor ar putea fi obtinut tritiu pentru centralele atomice de fuziune nucleare(evident daca se vor dovedi eficiente, sustenabile), intreprinderile de masini unelte distruse, intreprinderea Semanatoarea distrusa pentru terenul aferent, Petromul si distributia de gaze si curent vandute de niste talhari pe nimic. Oare ce viitor mai are acest popor si aceasta tara? In materie de viticultura am ajuns sa fim depasiti si de Republica Moldova.

  • Petreanu

    Aveți dreptate ! România este mâna de lucru (sluga) ieftină a Occidentului ! Ce să ne mai complicăm : îi școlarizăm pe banii noștri și-i trimitem gata specializați dincolo !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *