Este pregătită România pentru unirea cu Republica Moldova?
Este pregătită România pentru o unire cu Republica Moldova? Răspunsul este da. Sunt, în cele din urmă, două state cu aceeași limbă, cu aceeași istorie culturală, cu aceleaşi valori şi simboluri, două ţări care visează româneşte.
Same God, Same Language, Same Dreams but Different Countries
Cred că nicicând nu a fost mai bun contextul european pentru acest pas, România fiind astăzi răsfăţatul vestului şi al Casei Albe. De aceea, înainte de toate, constituirea României Mari trebuie proiectată în context geopolitic.
O Românie sensibil mai mare şi întinsă spre est aduce un pivot pentru lumea civilizată într-o confruntare cu autoritarismul care este politică de stat dincolo de Nistru.
Europa şi SUA au nevoie de cele două state puternice, Polonia şi România, drept zid de sprijin al construcţiei occidentale. O Moldovă mică, chiar şi inimoasă, nu înseamnă nimic acolo, între ziduri. Mai mult, Moldova este un stat incapabil de a se gestiona sau autofinanţa. Nu a fost niciodată un stat autonom, a fost fie componentă a României, fie parte a Imperiului ţarist, fie a URSS. Deci nu are resurse şi nu poate să funcţioneze decât printr-o economie globală, care să o includă drept component.
E ca şi cum ai rupe judeţul Vaslui de România şi i-ai cere să se descurce independent, deşi nu a existat niciodată astfel.
Bruxelles ştie asta, dar şi Moscova. Numai că diplomaţia şi birocraţia de la Bruxelles sunt mult mai lente şi mai greoaie în decizii decât Kremlinul, care nu are reguli atunci când are scopuri. De aceea, în ultimii 26 de ani, Moscova a părut mult mai aproape de Chişinău decât Bucureştiul.
România a primit verde de la Bruxelles pentru a începe procesul de integrare a Moldovei în interiorul graniţei, de a recupera, de fapt, provincia pierdută în 1945. Uniunea Europeană nu este deranjată de acest proces, cu atât mai mult cu cât se confruntă cu tot felul de sciziuni în zona Catalană sau Valonă etc. Economic vorbind, Moldova reprezintă o piaţă uriaşă de capital pentru europeni, dar şi pentru noi.
De aceea, politicienii români vor trebui să fie mai îndrăzneţi, mai ales dacă la Chişinău va câştiga coaliţia românească alegerile. Oamenii aceia aşteaptă un semnal. Şi noi ar cam trebui să-l dăm. Nu ar strica anul 2018 să fie un an al reîntregirii.
Restul, dacă vom merge până la Nistru sau după, rămâne de văzut. Cert este că istoria poate fi câteodată grăbită, mai ales că aici este şi emoţie.
Da, România este pregătită pentru unire sau recuperarea unui teritoriu, Bruxelles şi Casa Albă îşi vor da acordul pentru asta, iar acest proiect de ţară este unul care ne onorează cu adevărat şi care poate solidariza o naţiune. O provocare ce ne va arăta cât de maturi suntem pentru a omogeniza o naţie atât de mare.
Mihai IONESCU
