Este nevoie în România de o ”social-democrație” reală? Una care să omogenizeze regiunile și clasele?
Harta electorală a României din 2025 ne arată trei importante segmente, segmente însă care se îndepărtează economic unele de altele. Și asupra cărora trebuie intervenit de urgență, da, asupra acestor diferențe, fisuri, abisuri. Cine să o facă? Guvernul. Statul. Pentru că la un moment dat cei trei poli vor intra în lupte convulsive, se prea poate să fi intrat deja în anumite locuri.
Care sunt cele trei secțiuni ale comunității românești? Să le facem o diagnoză, o prezentare detaliată și să vedem locurile unde este nevoie de o ajustare sau îmbunătățire. Pe rând avem așadar:
O zonă bogată și foarte bogată. Este zona unde veniturile lunare depășesc pragul minim de 10.000 euro, pe persoană. E zona bogaților. Zona de lux, concentrată în marile orașe, ne referim la orașele peste 300 de mii locuitori. Sunt oameni de afaceri, zona interlopa, zona de showbiz, zona de mari corporații. E zona pe care nu o vedem, fizic, efectiv. Locuiește în cartierele discrete, cu barieră și pădure. Oameni pe care nu îi vezi la Mall, la Shopping. Mulți stau în țară o zi pe săptămână între trei curse, cu charter. Sporadic aflăm despre ei, din presa colorată. Iubiri, decepții, falimente, etc. Zona asta este undeva la 10 procente. Este zona milionarilor în euro, mai bine spus, a Mustangului, a unui Ferrari. Această zonă este privilegiată de guvernanți. Neatinsă, parcă statul este supus, cuminte, sfios în fața acestei categorii, la nivel de impozitare, taxare. Din punctul meu de vedere, aici ar trebui să existe o taxare socială. E imoral? Da, ar spune mulți. E nu cred. Atât timp cât la Vascăuții din Vale, ai o populație care doarme în case de chirpici, moare la maxim 60 de ani de diferite boli și mânâncă doar cartofi fierți, este moral să taxezi miliardarii de pe malul Lacului Floreasca. O țară sănătoasă este o țară omogenă, nu cu asemenea discrepanțe, cu diferențe de 1000% mai mari între veniturile unui ”Luxury” și a unui ”Poverty”. Deci da, taxarea acestei zone nu este imorală, iliberală, comunistă, este o taxare de solidaritate. O taxa de însănătoșire.
A doua categorie este clasa mijlocie, o clasă activă, vizibilă care este exploatată și de cei de mai sus dar și de zona săracă. Cei de mai sus o folosesc în afaceri, sunt șefii lor, cei de mai jos le toacă impozitele. Clasa de mijloc este clasa care se află sau depășește prin venituri medii, 1000 euro lunar, în urcare spre un 5.000 chiar. Este o clasă așezată orașele mari și mijlocii. Lucrează de regulă în mediul corporativ, antreprenoriat, financiar, bugetar premium, free lancer, liber profesionist. Este zona cea mai taxată cum am zis, este cea care până acum a suportat reformele lui Bolojan, în contextul în care această clasă l-a votat. Este totuși clasa de mijloc care cuprinde zona cerebrală a societații, zona de hipsteri, zona de familii de city break, de Mall, cea pe care o vezi la shopping în week end, în concedii prin Europa. Cuprinde peste 40% din populația activă a României, includem aici și pensionarii decenți adaptați la prezent care merg în excursii la Pompei împreună cu copiii și nepoții. Este clasa care a construit și construiește România europeană, care s-a adaptat rapid la eticile europene, este școlită sau calificată în meserii. Cea care promovează aceleași valori în rândul propriilor copii. Ce poate face statul în cazul lor? Să le ofere calitatea vieții, școli bune pentru copii, spitale publice decente, transport public, drumuri, autostrăzi, căi ferate. Pentru că de aici statul ia banii cei mai mulți.
Și ultima categorie. Cea mai grea și care, din păcate, se rupe din ce în ce mai mult de restul României. Este zona săracă, foarte săracă și cea fără șanse. Există o zonă săracă, una care deși muncește nu îi ajung veniturile. Sunt meserii e drept, necalificate, dar este o muncă, acei oameni pleacă de acasă, fie în comerț, fie în agricultură, zilieri, industrie ușoară, textilă, agricultură în spațiul comunitar. Sunt oameni care contribuie la PIB-ul țării dar veniturile lor sunt la limita subzistenței. Nu pot spera la multe. Asta e categoria fericită, în schimb. Sub această categorie avem altele care nici nu muncesc, pentru că nu au cultura muncii, nu au educație, au abandonat școala pentru că și școala i-a abandonat cândva. Sunt foarte săraci, trăiesc strict din ajutoare sociale, venituri minim garantate. Lumea lor este foarte mică și sunt ușor de manipulat. Iar sub ei sunt cei care nu au deloc venituri, nici măcar nu apar în vreun registru. În zone rurale îndepărtate, uitate de Dumnezeu. Bătrâni, bolnavi, neputincioși, alcoolici, cu boli. Abandonați de stat dar și ei au abandonat statul. Sunt din păcate peste 30 spre 40%, toată această masă de la ”săraci, nevoiași și extrem de vulnerabili”, includem și diaspora zilieră aici. Este România periferică dar care trebuie obligatoriu ajutată. Este baza de recrutare pentru partidele extremiste, (fosta pepinieră electorală a PSD). Cum o poate ajuta guvernul?
Prin programe și pachete medicale obligatorii. Verificare periodică a stării de sănătate. Prin fonduri sociale, mese sociale care să includă alimentație sănătoasă. Prin sprijinirea copiilor din aceste familii, integrați în programe școlare, sportive, de meserii. Prin investiiții la locuințele acestora – reparații, acces la lumină, apă, canalizare, drumuri. Este clar că nu îl poti integra în piața muncii pe ”alcoolicul de 50 de ani” dar îi poți salva familia, copiii și sănătatea.
Atâta vreme cât peste o treime din România se află în această zonă, este nevoie de un guvern social democrat. Nu, nu ce a facut până acum și ce este PSD-ul. Mă refer la social democrație autentică. La investiții, salvare, educare și însănătoșire a populației periferice.
Fără programe sociale masive, implementate de oameni care se pricep, această Românie promiscuă se dezvoltă în underground și la un moment dat va fi una de necontrolat. O vedem prin piețe, când este adus Georgescu la IPJ Buftea. Zicem zâmbind că sunt puțini. Sunt puțini în București dar priviți câmpiile mari ale Munteniei și Olteniei, podișurile uscate ale Moldovei, orășele mici gen Anina, Zlatna, Țăndărei, Motru, orășele falimentare, acolo sunt adevărate armate de oameni nevoiași, flămânzi, frustrați și manipulabili. Dacă nu vom avea social -democrație reală în guvernare, este un pericol pe viitor.
Și apropos și clasa de mijloc este pe muchie de cuțit. Cine cade de acolo, în zona asta de Românie periferică, din varii motive (șomaj, restructurare, boli, depresie, falimente), dacă nu găsește rapid pârghii de revenire, totul devine o problemă de supraviețuire.
Liviu POPESCU
