Episodul I. Județul Vâlcea este capitala balneologiei românești
Județul Vâlcea, deși economic, sau bine spus salarial, nu stă tocmai bine, are toate șansele pentru a recupera din handicapul nivelului de trai dacă știe să gestioneze o serie trăsături, de aspecte care îl fac unic pe harta României. O serie de detalii, un specific anume care îl individualizează și îl propun din multe de puncte de vedere, peste restul județelor României. Vom încerca pe larg, prin câteva episoade să punctăm aceste valențe și să facem o carte de vizită pentru județul nostru, care să fie chiar un ghid pentru autorități, pentru oameni de afaceri, pentru vâlceni în general, pentru elevi. Să știe pentru ce Vâlcea este ceva aparte.
Capitolul I. Vâlcea este capitala turismului balnear din România.
Cu 4 stațiuni balneare, din care trei de top național, una local, cu 1 stațiune climaterică și cu potențial pentru altele, Vâlcea deține supremația turismului balnear românesc. Ceri mai mulți turiști balneari vin la Vâlcea: Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Voineasa și oricând pot intra în zona climaterică stațiunile Mălaia (Petrimanu) și Horezu (Vârful Romani)
Călimănești – Căciulata. La întretăierea Subcarpaţilor cu Munţii, aici, unde Masivul Parâng şi cel al Făgăraşului se salută diplomat pe masa lui Traian, în faţa porţii pretoriene, se află oraşul băilor, al teilor, al zadelor, al brazilor, al nostru. Staţiunea de suflet românesc. Aici au mers legionarii acum 2.000 de ani, au oprit goţii dinspre est şi hunii la apus, aici au fost primele chilii din peşteri, unde Iisus a binecuvântat muntele cumanilor şi Dragonul Dacic, steagul care se odihneşte, de milenii, sus, la peste 1.600 cotă.
Intri dinspre Râmnicul de Vâlcea în acest basm brâncovenesc, cu biserici şi case domneşti, pe lângă Palatul Administrativ, şi ţii şoseaua care ajunge la Castelul Băilor, Pavilionul Central, în faţa hotelurilor Jantea, de unde se aude cum Oltul se rupe în două, luând în braţe insula Ostrovului, unde Despina Doamna şi Neagoe au ales vecernia. Este unicul punct geometric de unde simetria munţilor de deasupra frunţii străjuie, ca o coroană, regalitatea Călimăneştilor. Iar sus…
Da, sus, prin pădure, şerpuie aleea îndrăgostiţilor, şerpuie, printre mesteceni şi carpeni plini de inimi vrăjite, încrustate din anii ’50 şi până azi, aleea geniului sau aleea balneară, o punte a metaforei care leagă Călimăneştiul de Căciulata, leagă destine, leagă memorii, de aici, de jos, de la Casa Scriitorilor, 
până dincolo, la Perla…
Ce putem spera mai mult de la viaţă decât să mergem în parcul unde stă bustul lui Ceaikovski, unde şi castanii, şi teii cântă acel concert pentru pian şi orchestră, într-un elegant anotimp al veveriţelor şi mierlelor care se pierd printre tufe, în Căciulata princiară! De aici şi până la Turnu este agitaţia staţiunii, unde toate generaţiile vin la scaldă, la plimbare, la slujbă, la munte, vin să uite, pentru un moment, că suntem muritori şi vin să se unească, aici, cu istoria romanilor care mărşăluiesc pe o adevărată serenadă a Oltului. La Turnu taci sau şopteşti, deşi ai vrea să strigi, dar te striveşte tot: Muntele, Biserica, Crucile, Valea Frumoasă, turmele care se duc sus, până spre Cozia…
Noi nu vom mai fi aici în secundele anilor care au să vie, dar, peste 2.000 de ani, alte suflete ale neamului nostru sau ale altor atlanţi vor cutreiera povestea Călimăneştiului, Căciulatei, Coziei, Turnului, acest arhipelag unde deja, în spate, la Mănăstire, Vodă Mircea stă cuminte pe bancă, ascultându-l pe Traian, istorisind o poveste de arme…
Băile Olănești
Toată lumea a auzit de Băile Olăneşti, staţiunea izvoarelor de aur, loc unde Dumnezeu a dorit ca peste 30 de izvoare tămăduitoare să iasă din pântecul pământului pentru a fi omului elixir de sănătate.
O staţiunea străjuită de mitul Micii Sirene care, an de an, creşte ca importanţă într-un clasament internaţional al staţiunilor balneare.
Dar, Olăneştiul face parte dintr-un arhipeleag de frumos, satele componente fiind adevărate bijuterii ale timpului, sunt oaze de linişte, sunt adevărate basme, unde comorile nu se termină niciodată. Vorbim de Tisa, Comanca, Pietriş şi Gurguiata, vorbim de o galaxie turistică unică şi nedescoperită încă de civilizaţie.
Olăneștiul sau Băile Olănești este stațiunea cu cele mai multe izvoare minerale din România, peste 30 captate, de aceea i se mai spune stațiunea ‘Izvoarele de Aur’, apele de aici fiind iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase și clorurate, hipotone sau izotone”,
Anul 1873 este anul cel al confirmării valorii terapeutice a izvoarelor minerale de la Olănești, care, alături de cele din Călimănești, obțin medalii de aur la Expoziția Internațională de la Viena. Atenția pe care i-o dă Olăneștiului dr. Carol Davila și vizita prințului Carol I al României, în 1867, fac ca Olăneștiul să intre în atenția lumii, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, una dintre cele mai importante stațiuni din țară. Apele minerale de la Olănești au fost analizate chimic și comparate cu cele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary și Aix de Bains, precum și din multe alte stațiuni europene de mare renume.
În anul 1895, însă, o furtună provoacă mari torente de apă care astupă izvoarele. Refacerea stațiunii începe în primul deceniu al secolului XX, iar după primul război mondial, Olăneștiul devine una dintre cele mai renumite stațiuni balneare din țară.
„În acest interval de timp s-au făcut multe amenajări hoteliere, s-a construit un pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă, s-a făcut analizarea și captarea izvoarelor după standardele europene ale vremii. Spre anul 1950, a fost amenajat cel mai important și totodată cel mai renumit izvor din Olănești, izvorul nr. 24. Se spune că stațiunea are treizeci de ‘vene’ care sunt rațiunea existenței sale”,
La faima Olăneștiului a contribuit, în perioada comunistă, construirea a două mari edificii balneare, unul făcut de Gheorghe Gheorghiu Dej și celălalt de Nicolae Ceaușescu.
Din punct de vedere arhitectonic, orașul este nou, însă construcțiile fiind, totodată, în armonie cu Valea Olăneștiului și cu peisajul montan de la poalele Munților Căpățânii.
Băile Govora
Este una din bijuteriile sudului, cu cele mai multe clădiri de patrinmoniu, din păcate multe în ruină. Are un parc de excepţie, unicat în România, are hoteluri de la 1900, are o promenadă spectaculoasă, are un aer unic în Europa, prin echilibrul de ioni. Dar….Dar, nu are turişti.
Dar din 2024 sunt semnale că lucrurile se vor schimba aici.
Ocnele Mari
În vremurile când pe teritoriul actualei Românii, erau doar orașele grecești de la mare, un singur oraș funcționa în rest, un singur oraș minier, un oraș care pentru Imperiul Roman a devenit comoara albă. Un oraș al dacilor buri care erau se pare cei mai dezvoltați în antichitate.
O cetate înfloritoare, unde de la minerit și până la comerțul cu sare, construiseră o adevărată rețea socială. Buridava era un puternic centru economic, o societate bine închegată, un oraș înfloritor, cel mai vechi centru urban din România de azi.
Ocnele Mari, o așezare în prezent de vreo 3000 de suflete, cu o istorie milenară, care a traversat o antichitate, un ev mediu tumultos dar și o istorie contemporană complexă, de la închisorile comuniste până la stațiunea rustică, din prezent, Ocnele Mari, orașul din vestul Râmnicului este la ora asta o explozie turistică, o frumoasă bijuterie balneară care pe zi ce trece atrage turiști din toată România. Doar sâmbătă, pe o vreme ploioasă de toamnă, la Ocnele Mari, în dreptul Salinei am văzut mașini din Timiș, Hunedoara, București, Dolj. Semn că la Ocnele Mari se face turism, unul care place, un magnet, pentru un oraș care doar în urmă cu 10 ani era subiect național doar prin catastrofe ecologice.
Am luat-o la pas într-o zi de sâmbătă prin stațiunea lui Radu de la Afumați, acolo unde celebrul domnitor are o superbă biserică, salvată și reînviată după 50 de ani, de la un cutremur devastator. Să vedem ce se poate face în Ocnele Mari, atunci când sezonul abia s-a încheiat?
Un orășel cuminte, cu multe case noi și vechi, frumos așezate printre dealurile sărate, cu zeci de pensiuni, pe toate străduțele liniștite, cu o primărie impunătoare, în stil haritean. Acesta este Ocnele Mari. Un orășel cu multe parcuri, cu ștranduri, dintre care cel mai cunoscut este Ștrandul fără fund, mai exact, cel mai adânc strand din România. Cu o adâncime de 80 metri, amenajat în urmă cu un veac la buza unei mine prăbușite.
Voineasa
Voineasa a revenit acolo unde a stat mulţi ani, în topul staţiunilor montane. O adevărată regină a munţilor, prinsă în chingile Munţilor Parâng, adulmecând râul Lotru şi oglindind nopţi la rând luna plină, pe crestele şi prin pădurile de molid ale Vâlcii, Voineasa revine şi este din nou o staţiune între stelele României.
Începută ca obşte de ciobani, acum câteva sute de ani, pe fir de apă de munte, în patria haiducilor, Voineasa devine punct economic în anii 70, când au loc cele mai mari lucrări hidrotehnice din România.
Comuna mică, împrăştiată pe Voineşiţa şi Lotru, la 80 de km de Râmnicu Vâlcea, într-un arhipeleag de munţi frumoşi, Voineasa se populează cu miile de constructori ai Complexului Hidrotehnic Vidra – Ciunget. Aici începe odiseea celei mai frumoase staţiuni de munte din Vâlcea.
Se descoperă în timp calităţile ozonului de aici şi Voineasa se dezvoltă între anii 70-80 ca o bijuterie pe cerul balnear al României. Beneficiind de o colecţie impresionantă de peisaje de vis, Voineasa întră în atenţia regimului comunist care demarează cel mai mare proiect sportiv – turistic. Ceausescu doreşte nici mai mult nici mai puţin decât organizarea Olimpiadei de Iarnă la Voineasa. Se pregătesc microstaţiunile Vidra, Alba, Mura şi Obârşia Lotrului cu punct central la Voineasa.
Numai că anul 1989 stopează totul şi începe declinul uneia din cele mai căutate staţiuni din România. Sindicatele postdecembriste accelerează jaful şi dezastrul unei staţiuni care a pregătit 10 ani olimpicii României la matematică. Sau unde lotul de canotaj al României venea în cantonament.
Voineasa revine acum pe turnantă, asta după ce Obârşia Lotrului a explodat şi după ce Transalpina Ski Resort şi şoseaua Transalpina au devenit repere naţionale şi internaţionale pentru turişti.
Petrimanu Mălaia și Vârful Romani Horezu sunt cele două locații care promit o dezvoltare pe bază climaterică, cele două zone sunt dispuse într-un areal geografic de vis, ozonat, aer fără noxe, fără poluare.
Mai multe de atât sunt alte câteva localități care deține izvoare medicale minerale – Mihăești, Muereasca, Costești, Sălătrucel, Bunești iar comuna Vlădești face pași importanți pentru a intra în zona stațiunilor cu apă sărată, după ce apa care iese din adâncuri a fost deja omologată.
Astfel Vâlcea are o dinamică bine pronunțată pe sectorul balnear și un viitor din ce în ce mai promițător. Niciun alt județ din România nu se compară cu Vâlcea în acest domeniu.
Să mai spune doar că în luna august a anului 2023 în stațiunile balneare din Vâlcea au venit aproape 50.000 de turiști. O cifră care nu mai are nevoie de comentarii.
