După ani buni, Costeştiul scapă de „Festivalul Romilor”, adică scapă de kitsch, prost gust şi manelism

Din acest an, la Costeşti nu mai există un festival al romilor, ci doar un bâlci, unde câţiva romi vor veni să comercializeze haine şi aparatură veche. Nu mai avem parte de acele corturi de neam prost, în care şatrele de romi veneau să îşi etaleze proastă educaţie, subcultura, manelismul şi prostul gust.

Era păcat, într-o localitate care se numără printre cele zece comune din România cu un patrimoniu uriaş şi care se află în plin demers de a redevni staţiune, cum era la 1900, când Carol I, o definise drept staţiune regală, deci era păcat, să avem parte aici, de o astfel de prostituare civică.

Cu siguranţă în anii următori această mică adunare a romilor se va dilua şi mai mult până când de la sine va muri. Aici, presa a avut un rol determinant, refuzând să mai trateze subiectul, să-i acorde prime-time şi să caute senzaţionalul într-o periferică arie a societăţii româneşti.

Până la urmă, această manifestare nu făcea cinste nici etniei rome, sunt multe voci care contestă acest tip de exhibiţionism.

„Costeştiul era pentru noi, pentru etnia romă, probabil dacă nu forţez comparaţia, precum sunt pentru iubitorii forbalului, manifestările huliganice ale ultraşilor. Adică o batjocură a etniei şi a tradiţiilor noastre care cu adevărat sunt unice şi sunt o legacy. Avem cei mai buni sculptori în lemn, metalurgişti de secole, dansatori suprinşi senzaţional de Loteanu. Costeştiul nu ne reprezenta, aşa cum pe români, nu-i reprezintă nu ştiu ce mare vedetă de ştiri de ora 5 care face audienţă. Dar era firesc, ca un asftfel de fenomen să fie matematic ca un semicerc, care se apropie de acum de capăt, după ce şi-a comsumat vârful în anii 2010 – 2012”, spune dr. în istorie, Istrate Aleodor, etnic rom din Timiş.

Şi primarul Toma Peştereanu este mulţumit că localitatea sa nu mai este un brand prin aceste manifestări de „Sfântă Mărie”.

„Faptul că localitatea este cunsocută prin sfintele mănăstiri de patrimoniu, prin bisericile rupestre, prin trovanţi, prin cheile Bistriţei, prin locul de refugiu al Reginei Maria, prin bisericile vechi este un fapt îmbucurător. Costeştiul este o comună muzeu, aşa cum este definită, prin zestrea de patrimoniu pe care o deţinem”, spune edilul Peşetereanu.

Aşadar, salutăm etnicii romi care nu se regăsesc în acea manifestare a prostului gust care se producea ani la rândul pe islazul din Costeşti şi sperăm că în anii următori, această anomalie suburbană va dispărea complet din peisaj.

Liviu POPESCU