Drumul staţiunilor vâlcene – destinaţie turistică de excelenţă

„Drumul staţiunilor” este, de departe, cel mai lung traseu turistic din România, unul care există efectiv geografic pe hartă, dar care, dacă politicienii, primarii şi cei care vremelnic conduc Consiliul Judeţean ar sta la aceeaşi masă, ar putea deveni cel mai amplu proiect, unic poate în Europa prin varietatea de locuri, relief, monumente, climă şi balneologie, tradiţie şi cultură.

Drumul staţiunilor porneşte la Obârşia Lotrului, cea mai nouă staţiune vâlceană de munte, situată în zona Domeniului schiabil Transalpina Sky Resort, dar şi a Şoselei Transalpina. Acest drum merge pe conturul Lacului Vidra, pe DN7A, şi ajunge la Vidra, o staţiune care de urgenţă trebuie smulsă din administrarea sindicatelor. O staţiune tipic elveţiană, ca situare. A treia staţiune pe care o străbate acest drum este Voineasa, tot pe DN7A. Deci trei staţiuni montane situate într-un peisaj de vis. De aici, Drumul Staţiunilor coboară pe Valea Lotrului, prin zona agroturistică a Mălaiei şi Brezoiului, după care merge pe Valea Oltului. Ajungem în a patra staţiune, prima balneologică de această dată, Călimăneşti – Căciulata. În afara notorietăţii medicale, aici avem cele mai multe piscine în aer liber, în număr de 12, şi numărul lor creşte, 4 mănăstiri de patrimoniu, un castru roman şi un peisaj de excepţie.

Din Călimăneşti, există un drum pitoresc paralel cu DN7, care uneşte staţiunea cu localitatea Mureasca. Acesta trebuie asfaltat, nefiind mai lung de 10 km. De ce Muereasca? Pentru că Drumul Staţiunilor ajunge la Athosul României – schitul Frăsinei. De aici sunt doar cinci km de drum, neasfaltaţi, care ajung la a 5-a staţiune – Olăneşti. Olăneştiul are farmecul staţiunii cu cele mai multe izvoare medicale, mai multe obiective turistice. Drumul Staţiunilor se îndreaptă spre Râmnicu Vâlcea, prin Păuşeşti Măglaşi şi Vlădeşti, iar la intrarea în Râmnic, pe strada Buda, se ajunge traversând dealul spre Ocnele Mari. Aici lipsesc 2 km de asfalt. Astfel, ajungem în a 6-astaţiune, cel mai vechi oraş din judeţ – Ocnele Mari. Din Ocnele Mari, prin Buneşti, drumul ajunge la Govora, a 7 –a staţiune. Nu trebuie să omitem zestrea de mănăstiri – Bradu, Jgheaburi, Sărăcineşti, Iezer, Pahomie. Din Govora, prin Pietrari, prin pădurea Groşetu, se ajunge la a 8-a staţiune – Horezu, capitala ceramicii româneşti. Iar din Horezu se urcă la Vârful Romani, a 9 – staţiune, cea mai înaltă nouă staţiune.

Deci avem un drum lung de 130 de km, care uneşte 9 staţiuni – 4 montane, 4 balneologice, 1 tradiţională, bazinul median de mănăstiri al judeţului şi oferă schi, agrement pe Olt, saline, olărit etc.

Acest traseu există aşadar, cu mici excepţii, adică, în afară de 17 km, totul este asfaltat, rămâne ca cei care vor să facă ceva pentru acest judeţ să-l pună în valoare, să-l semnalizeze, să-l mediatizeze, să-l definească. Noi, eu personal de trei ani mă chinui să-l pun în faţa lor, dar au avut ochelari de cal, din păcate.

Pentru asta trebuie accesat un proiect european, traseul este spectaculos, în niciun alt loc din România nu se regăsesc 9 staţiuni pe acelaşi drum, în acelaşi judeţ, pe o asemenea distanţă, în atâtea forme de relief.

Vâlcea va fi astfel aşezată pe harta Europei de turism, oricine va dori să investească în moteluri, pensiuni, parcuri de distracţie, dacă există o temă dată.

Şi lucrurile nu se pot încheia aici, dacă şi Gorjul va accesa la această idee, semicercul de pe harta Vâlcii se poate închide prin Horezu, Polovragi, Baia de Fier, Novaci, Rânca, Obârşia Lotrului, creând un inel de turism spectacol.

Aşadar, stimaţi cititori, cu harta Vâlcii în mână, putem mai întâi să promovăm noi celor care nu ştiu acest traseu. Nu-i aşa că merită? Poate că se aude şi mai sus…