Drăgoeşti – De la satul prăfuit de ieri la micul oraş din prezent

Aici s-a născut Mihai Viteazu, aici a curs istoria de la un capăt la altul, aici au apărut boierii Drăgoeşti, la limita de hotar cu Muntenia şi Oltenia de sud. Aici Oltul a decupat prima poveste din dealul viilor de o parte şi dealul merilor de toamnă în cealaltă parte.

Dacă Drăgoeştii nu ar fi existat, sincer, trebuia reinventată această frumoasă localitate, piciorul stâng al judeţului sau armonia cu care Vâlcea se duce spre finalul ei glorios. Aici s-au auzit săbiile veacurilor trecute, muzicile de bal la conacele de pe deal, toamna a fost primită ca o regină a nopţii iar greierii au devenit stele de noapte.

De intri în Drăgoeşti nu ai cum să ne vezi miile de trandafiri de toamnă care acum şoptesc pe la porţi despre primele fumuri la coşurile caselor, despre primele ploi de septembrie, despre săruturile furate la ceas de seară. Apropo, cele mai frumoase fete din Vâlcea, cele cu faţa albă, cu ochii negri şi rotunzi prinşi sub fruntea catifelată, le vezi la Drăgoeşti.

Dar Drăgoeştiul de azi nu este cel pe care l-aţi fi cunsocut doar în urmă cu zece ani. Acum ani buni, deşi, poate nu recunoaştem făţiş, Drăgoeştiul erau prea rural, prea înapoiat, cu noroi până dincolo de glezne, cu clădiri părăsite, cu garduri căzute, cu şuvoaie de ape alunecând pe uliţele de pământ, precum fluviile antice. Cu oameni trişti, fără perspective. Era un sat uitat la margini prăfuite de judeţ. Gropile din asfalt te făceau să te trezeşti la realitate şi să spui că te afli undeva la periferia civilizaţiei.

Dar asta a fost. Acum nu exagerăm dacă spunem că străzile Drăgoeştiului au carosabil de autostradă, peste 80% din vechile uliţe săteşti în care noroiul făcea invidioasă orice staţiune balneară, prin consistenţă, deci peste 80% din acestea sunt acum asfaltate, au rigole colectoare. Casele au reînviat, un cămin cultural unde se puteau turna cele mai înfricoşătoare filme de groază, poartă azi emblema unui veritabil ateneu.

Este un oraş în miniatură iar dacă cineva crede că exagerăm nu are decât o invitaţie a i se face, o oră de plimbare prin acest frumos arhipeleag de case ce se luminează dimineaţa cu Oltul şi se retrag seară cu merii tomanteci.

„Nu este deloc greu să gestionezi de exemplu, doar în prezent vreo 10-11 şantiere. Poate că sunt eu eu de modă veche dar în fiecare zi am un carneţel, o foaie unde algoritmic îmi notez etapele sau punctele pe care trebuie azi neapărat să le rezolv, apoi cele de mâine. Dar nu pot să nu închei ziua dacă nu sunt acolo. Da, adminitraţia este administraţie iar dacă pui pasiune, eu cred că nu ai cum să ai eşecuri”, spune Ghoerghe Melente, edilul localităţii.

Apropos, este prima comună şi dacă nu singura din Vâlcea, cu un program de after school, într-un local impecabil de multe şcoli de oraş ar râvni să-l aibă. Iar toate acestea se află într-un centru civic de mic oraş cochet.  Drăgoeştiul aşteaptă investitorii, forţă de muncă, una calificată, este aporpierea atât de Drăgăşani cât şi de Râmnicu Vâlcea sau Băbeni este optimă. Obiective turistice sunt prin lăcaşele sfinte, o agricultură de luncă a Oltului, o zootehnie de tradiţie, oameni cu mult bun simţ şi responsabili.

Drăgoeştiul a pornit sau a deschis uşa viitorului în această vară. Apă, canal, asfalt şi curent sunt bazele puse de actuala administraţie pentru a stimul un trend pozitiv pentru comuna pe care se sprijină geografic cel mai frumos judeţ al României.

AP