Două clădiri mediteraneene surori în Râmnicu Vâlcea, una mai tânără cu 80 de ani

Râmnicu Vâlcea este cunoscut prin stilul arhitectonic brâncovenesc, vechile case boiereşti care au scăpat în anii ’80 de buldozerele regimului se pot vedea pe multe străzi din oraş. Cu precădere pe strada Mihai Viteazu, fostă 22 decembrie, pe Carol I sau în cartierul Traian. Casele brâncoveneşti cu foişor reprezintă, de fapt, o emblemă pentru tot judeţul, unul numit, de altfel, judeţ brâncovenesc.

Numai că, în această mare de stil românesc, sare în evidenţă stilul absolut fermecător al Casei Simian, stil mediteranean, actualul Muzeu de Artă al judeţului Vâlcea, una din cele 5 clădiri vechi din judeţ proiectate de Gheorghe Simotta în  anii ’40.

Clădirea care adăposteşte Muzeul de Artă a aparţinut familiei Nae şi Tita Simian, originari din Săliştea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de încălţăminte în Rm. Vâlcea, la jumătatea secolului XX.

Casa beneficiază de o structură arhitectonică specifică, însumând două tipuri de spaţiu, unul punând în valoare expresivitatea casei vechi a familiei Simian, construită, în 1940, de arhitectul Gheorghe Simotta. Spaţiul eclectic, dar armonios al părţii „istorice” a clădirii reuneşte elemente stilistice multiple, romanice, gotice, renascentiste, creând o impresie generală de vilă italiană, accentuată de existenţa grădinii interioare, terasată, cu portic şi acoperiş din olane.

O altă astfel de construcţie, la fel de veche, este cea din Govora, care a adăpostit, multă vreme, muzeul din localitate.

Iată însă că un alt vâlcean, îndrăgostit de acest stil, a ridicat, în zona Ostroveni Sat, o copie aproape fidelă a Casei Simian, Râmnicul bucurându-se de o nouă construcţie florentină.

Proprietarul spune că „muzeul l-a inspirat foarte mult, dar că este, totodată, şi un îndrăgostit de clădirile din sudul Spaniei şi al Italiei”.

Recomandăm, astfel, celor care vin la Râmnicu Vâlcea şi care vor să admire 2 clădiri cu parfum de Mediterana, să meargă fie la Muzeul de Artă, fie în Ostroveni, vis-a-vis de Căminul de Bătrâni.

Liviu POPESCU