Diculeştii, renaşterea unei localităţi din propiul destin

La Diculeşti, grânarul sudic al acestui judeţ e acum linişte. Nici licuricii nu mai sunt adolseenţii de iulie. Acolo la polul sud al Vâlcii, o localitate configurează altfel agricultura. În primul rând, la Diculeşti se poate vorbi de un succes al agriculturii, unde atât cerealele cât şi viticultura sunt deja vârf de lance. În acest timp administraţia se ocupă de infrastructură.

„Se lucrează la apă şi canalizare. Asteptăm şi fonduri, până atunci ne descurcăm cu bugetul local. Suntem la capitolul pietruiri de drumuri şi asfalt pe cele de interes comunal”, spune Sabin Crupăreanu.

Dar ce este de menţionat aici, un orgoliu mic al celor din Diculeşti. Comuna are pe lîngă parcuri şi un loc de divertisment cu un club, psicină, unde vin tineri din toate localităţile învecinate.

Este un orgoliu al comunei vecine cu Bălceştiul şi care mulţi ani a fost considerată un Fâureşti mai mic.

La Diculeşti există insă şi o pildă sau o istorie despre care vorbesc cu plăcere localnicii şi cae spune multe despre dârzenia locului.

Diculeştii se spune că au existat dintotdeauna şi înainte de daci şi după cuceririle romane. A existat aici veşnic o localitate cu agricultori buni care vindeau produse sus la munte. La sfârşitul secolului al XVI-lea se scria în cronici despre frumoasa aşezare unde Cerna se uneşte cu Olteţul. Casele nu erau bordeiele olteneşti, curţile nu erau sărăccăcioase, era frumos în zonă.

Apoi a fost catastrofa când toată localitatea efectiv a fost distrusă. Ciuma lui Caragea din 1720 a ucis tot ce înseamnă fiinţă vie. S-a murit în doar două luni cât în zeci de ani. Cei care au scăpat de boală au plecat, nu erau mulţi, sub degetele de la o mână. După prăpăd, aceştia au revenit şi au reconstruit din nou aşzearea, de la zero.

Comuniştii au desfiinţat-o, dar după anul 2000, Diculeştii au renăscut. Un fel de Pasăre Phoenix….a Vâlcii de jos.

AP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *