Diculeştii de Vâlcea – de la ştergarul din borangic la agricultura modernă de azi

Venită din negura istoriei, o mică localitate vâlceană care a fost, pe rând, desfiinţată şi iar reînfiinţată, istoria repetându-se de vreo 4-5 ori, se străduieşte cu un orgoliu sudic să rămână acolo unde este şi să nu fie doar o umbră a comunelor alăturate.

Diculeştii sunt vecini cu Valea Mare, Făureştii şi Bălceştii, dar ei sunt altfel. Sunt cei care au rămas în spirit sudist, cei cu vanitatea şi cu orgoliul, porniţi dintr-o esenţă aparte. Recunoscuţi de Radu cel Mare la începutul anilor 1600, diculeştenii au fost cei mai aprigi sudişti. Deşi au trăit sute de ani în umbra Făureştilor, ei, diculeştenii, aveau acea mândrie pe care nu se sfiau să o ascundă.

Diculeştenii spun că la ei pădurile sunt mai frumoase, Olteţul este mai limpede, iar grâul din Diculeşti este mai galben. Diculeştenii au fost primii care s-au strâns la chemarea lui Tudor Vladimirescu. Diculeştenii sunt vâlcenii olteni, iuţi la mânie, primii la hore, primii la seceriş, ultimii care vin cu vitele acasă şi primii cărora le înfloresc lămâiţele în curte. Aşa spun ei, iar noi nu îi contrazicem.

Diculesti 2La Diculeşti se ajunge după ce cobori de la Otetelişul şi vrei să ajungi în judeţul Olt. De fapt, toată zona asta e plină de poveşti cu haiduci, cu fete frumoase, cu nobili amorezaţi, cu veri luminate de soare, cu câmpii ale Olteţului cu multe păpădii luminând ca stelele de jos.

La Diculeşti, tot pământul este lucrat, pentru că, aici, localnicii au înţeles că doar prin arendă şi asociaţii se face performanţă. Dacă în alte locuri se ţine cu dinţii de ultimul crâmpei de lobodă, la Diculeşti nu e aşa. Aici este şi grâu, şi porumb, şi floarea soarelui.

Comuna are parc şi am văzut pe stradă şi oameni care zâmbesc.

„Nu se pleacă de aici nervos, aici se lucrează rapid, aici e linişte, mândria diculeştenilor a stat la baza reînfiinţării comunei şi uite, suntem altfel, dar în sensul bun al cuvântului”, spune Sabin Cupăreanu, primarul sudiştilor.

De altfel, la campingul din Diculeşti, unde este şi club, este şi piscină, vin tinerii din Valea Mare, din Făureşti şi din Bălceşti. Este nucleul de entertainment din sudul Vâlcii.

Revenind la trecut, trebuie spus, ca fapt divers, că aşternutul de pat din Diculeşti, „măsoaia” sau „masa de ladă”, folosite pentru acoperit teancul de ţesături aşezat deasupra lăzii de zestre, au fundalul format din grupuri de dungi albastre sau roşii dispuse pe toată suprafaţa ori carouri în aceleaşi culori.

Pe marginile ţesăturii se croşetează o dantelă în diferite motive.
Aproape că nu există casă în Diculeşti în care să nu se întâlnească ştergarul, folosit ca piesă decorativă de interior. Ţesute din bumbac fin sau din borangic în două iţe, ştergarele, lungi aproape de doi metri, sunt decorate cu motive geometrice sau florale la ambele capete.

Diculesti 1Decorul este realizat fie prin alesătură cu arnici sau mătase colorată, fie prin broderie cu acul. La ştergarele din borangic predomină decorul „în şebac”. În prezent, continuă să se lucreze numai ştergarele pentru nuntă, care se ţes, în cea mai mare parte, din borangic, iar noile materiale, mătasea naturală sau naylonul, tind să ia locul vechilor materiale.

CP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *