Diaspora vâlceană a făcut Vâlcea frumoasă, nu politrucii de acasă!

După ce am cutreierat acest judeţ, drum cu drum, potecă cu potecă, sat cu sat, am ajuns la o concluzie, pe de o parte una fericită, pe de altă parte, una cu adevărat tristă. Ce am văzut? Voi rezuma în rândurile de mai jos.

Vâlcea este un judeţ care în nici un caz nu moare de foame, după cum arătau unele comentarii, nu, Vâlcea se dezvoltă, Vâlcea are case noi, case frumoase, am văzut oameni care şi-au deschis firme, am văzut oameni care au maşini noi, am văzut oameni care zâmbesc, am văzut utilaje agricole noi, am văzut drumuri săteşti şi comunale asfaltate, am văzut plantaţii de cătină, goiji, muri americani, am văzut ferme agricole şi zootehnice noi. Cine le-au făcut şi cum s-au întâmplat toate astea? Datorită Diasporei vâlcene, a Diasporei care a înţeles că nu are rost să te duci să ţipi în faţa Consiliului Judeţean condus de Miţaru, Comănescu, Ion Cîlea, Gheorghe Păsat, oameni care au înţeles că nu trebuie să strigi jos Târiceanu, Jos Boc, Jos Ponta. Nu de alta, dar degeaba strigi. Oameni care au discutat acasă cu soţia, cu copii, cu soţul, cu părinţii şi au luat autocarul spre vest. Oameni care au dormit prin gări străine, pe sub poduri la Roma, la Milano, în Londra, în Madrid. Oameni care au plecat pentru căpşuni, ardei, zidărie, viţă de vie, instalaţii, taximetrie, decoraţiuni, menaj de bătrâni etc. Oameni simpli care au strâns din dinţi şi-au pupat copii pe creştet de Crăciun şi de Paşte şi au ales pribegia.

Aceştia au ridicat Vâlcea, nu Miţaru, nu Comănescu, nu Cîlea, nu Păsat, nu parlamentarii vâlceni, nu, aceştia au fost prinşi în hora lor penibil de mediocră de a se încăiera la televiziunile locale, prin parlamente regionale. Cred că sunt zeci de mii de vâlceni care trăiesc efectiv în spaţiu comunitar, care dintr-o leafă de 1.200 – 1.500 de euro, dorm în barăci, mănâncă conserve şi strâng ban pe ban pentru a avea o casă frumoasă, pentru a avea o maşină pe care o visează, pentru a-şi vedea copii la şcoli bune, pentru a deschide o firmă aici, cu ce au învăţat acolo.

Diaspora a ridicat Vâlcea, Diaspora care a vorbit la telefon cu soţia, cu ăl mic, cu a mică, cu mama şi chiar dacă îi era foame, acolo în Spania, chiar dacă rămăsese poate şomer în ziua aia, îi spunea le telefon soţiei „Aici e bine, mă descurc, mânânc. A nu, sunt un râguşit, nu sunt răcit. Voi să aveţi grijă de voi”. Aceştia sunt cei mai frumoşi vâlceni, în nici un caz politicienii noştrii, cei care se ceartă pe primărie interimară, cei care urcă pe scene săteşti la zilele comunei care latră cuvinte mari şi goale.

Vâlcea nu a murit odată cu Oltchimul sau CPL sau alte firme, Vâlcea revine prin realismul vâlcenilor săi, vâlceni care au luat cu ei la piept, lângă poza cu familia, un petec din colţul lor de la Şuşani, de la Tetoiu, de la Zătreni, de la Suteşti, de la Lăcusteni din judeţ Şi când ascultă folclor de România, plâng. Să-i respectăm pe aceşti zidari, agricultori, electricieni, manjere, tinichigii, instalatori, tâmplari, lăcătuşi mecanici, sunt adevăraţii vâlceni, sunt cei care nu au mai ascultat promisiunile clasei politcie, snoavele şi tâmpeniile debitate de aceşti. Ci efectiv şi-au luat soarta în mâini. Ei s-au întors aici, ei au pus în circulaţie masă monetară, datorită lor au apărut supermarketuri în comună, pentru că au trimis bani acasă la soţie şi copii, din cauza vâlcenilor din Diaspora avem case frumoase cu flori multe. Să le mulţumim şi să învăţăm de la ei, că nu trebuie să stăm să ascultăm în gura unor politruci ieftini care urcă pe scene la zile săteşti şi bat câmpii. Că soarta este doar a noastră şi doar aşa putem ridica Vâlcea….

Mihai IONESCU