Democrația 2.0 sau Post demcrația. E bună sau e rea raportat la demcrațiile național -liberale
Democrația liberală cu ramificațiile ei, democrația națională, federativă, etc se apropie de final sau mai bine spus de granițele ei de sus, pregătind societatea pentru un nou tip de democrație. Democrația 2.0, democrația umanității și nu a națiunilor. Este firească și pe fundalul noilor progrese tehnologice, migrației planetare, scurtarea distanțelor, odată cu apariția internetului și a supersonicelor, noul stat planetar și noua democrație se vor consolida.
Democrația a apărut la greci ca o formă de proto-democrație, apoi s-a născut la englezi cu Magna Charta, ulterior cu revoluțiile burgheze, democrația liberală și ulterior națională a devenit matricea în care lumea a evoluat. Odată cu revoluțiile industriale, democrația s-a consolidat deși a avut două deviații pe sens – comunismul și fascismul, democrații populare și ultra naționale, în cele din urmă democrația asociată normelor statului de drept a devenit pilonul secolului XX, câștigând în cele din urmă lupta devinitivă cu fascismul și comunismul. Fukuyama spunând că în sfârșit Istoria s-a încheiat în convulsiile ei, urmează mileniul de pace.
Eroare. În timp ce democrația liberală se lupta pe ultima sută de metri cu dictaturile comuniste, ea însăși, democrația liberală începea în miez, procesul de alterare, de transformare dintr-o normă statală, într-una universală. Societatea a evoluat, era elctronicii, IT, internetul, telefonia mobilă a lovit la temelia democrației național-liberale, au colorat-o, au smuls-o din rădăcini și au flexiblizat-o.
Armata de tineri născută la începutul acestui mileniu, cu gadegetul în mână nu mai au nimic (ca memorie) din retoricile de acum 100 de ani ani. Nici chiar din acelea de acum 50 de ani. Pentru acesti tineri, lumea deja e mică, spațiile sunt apropiate, nu mai există diferențe de limbă, engleza e lingua franca, de culoare, de religie, de sex, de nație. Whataspp, Facebook, Instagram sunt rețele inodore, non identitare, companiile nu mai sunt naționale. Ele odată listate la burse, au mii de acționari din toată lumea. Sunt organigrame care urcă, apoi coboară, mută posturi în toată lumea. Combinatele se comprimă la mici hale care produc la fel. Furnalele devin hote, tehnologia face chiar și bulion.
Se nasc joburi care acum 10 ani nu existau. Granițele dintre state sunt trecute zilnic de mii de avione, zeci sau sute de mii de autotrenuri, de sute de trenuri. Până deja aceste granițe s-au șters sub ”atâtea tălpi”. Marile metropole sunt deja multirasiale, atât la nivel de angajari cât și ca rezidenți, turiști. Stai la bere în Praga cu englezi originari din India sau Pakistan. Americani originari din Puerto Rico sau Laos. E o altă societate. Grăbită, infinită în scopuri și decizii. Trăiesc laolaltă carieriști burlaci, familiști devotați, gay sau lesbiene, femei retro cu feministe, bărbați macho cu bărbați în fustă, musulman care se roagă pe un preșuleț la o corporație IT din New York. Arab care face selfie cu soția cu burka pe o croazieră în Caraibe. E democrație asta? Normal că este.
Democrația lor nu mai seamănă cu democrațiile victoriene, e un jeffersonianism upgradat. Asta este post democrația universal liberală sau Democrația 2.0. E periculoasă? Conservatorii spun că da. Că e perversă, că aduce dictatura reglementărilor, cenzura discriminării, vine cu anormalități, cu decadențe raportate la cele două milenii creștine. Deși creștinismul nu ar putea să se laude cu primul mileniu întunecat. Numai democrație și bunătate sau comciliere nu era în lume.
Apărătorii lumii vechi sunt în spatele lui Trump azi și în spatele lui Putin. Dictatorul rus fiind văzut prin mintea celor care optează să-i vadă creștinismul miop și nu corupția și feudalismul statal pe care îl impune.
Eu privesc cele două lumi care se confruntă la suprafața de contact. Se trec linii roșii, se deplasează centre. Vezi Cina cea de Taină, de la JO Paris, vezi avorturile din SUA, vezi pro sau anti Palestina liberă.
Cert este un lucru. În situația dată, lumea merge spre această nouă stângă (progres). Se rostogolește. Piedicile pe care le pun conservatorii poate că sunt utile, în sensul că noua democrație care se naște în acești ani, trebuie să țină în subsidiar anumite valori ale treecutului. Precum părinții care își pun în educația copilului, zestrea cognitivă, valorile și etica în care au trăit ei. Chiar dacă noul tânăr evoluează pe scena lumii…fără granițe.
Liviu POPESCU
