Dem Theodorescu – unul dintre cei mai buni jurnalişti interbelici s-a născut la Roeştii Vâlcii

Leagăn a civilizației Vâlcii de Mijloc, comuna Roești este una din cele mai frumoase localități dispusă în arcul subcarpatic al județului, un important nod rutier încă din epoca medievală până în prezent legând zona de sud a județului cu partea subalpină

Comuna Roești se întinde ca un tiv sub pădurea Cotoșmanu mergând până la vechile așezări dacice din punctele Cărămizi şi Pescena, curgând frumos pe malul Cernei de la poalele pădurii până ușor spre comuna deja monahală Stănești

În comuna Roeşti, a văzut lumina zilei unul dintre cei mai mari gazetari ai perioadei interbelice.

În satul Ciocâltei, s-a născut în anul 1888 ziaristul și prozatorul Dimitrie Theodorescu, care la maturitate devine Dem Theodorescu. Între 1894 – 1900, urmează școala primară, obținând premiul I în fiecare an. Între 1900 – 1905, se înscrie la Liceul Carol I din Craiova, fiind premiant an de an. Între 1905-1910, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. La examenul de licență obține diploma MAGNA CUM LAUDE.

Debutează în 1907 cu versuri în revista Ramuri. Atras irezistibil de publicistică, încă de pe când era elev la Craiova, paralel cu studiile universitare se dedică ziaristicii care, după terminarea facultății, devine tărâmul activității sale profesionale de bază până la sfârșitul vieții, în 1946. A scris și publicat mai multe opere, cele mai semnificative fiind: În Cetatea Idealului, 1920, Sub Flamura Roșie, 1926, Ion Ionescu, nuvelă, 1933, Robul, 1936, Rita Rizu, manuscris nepublicat, Tudor Vladimirescuroman istoric, Priveliști din teatrueseuri.

Un adversar angajat al instituției Partidului Național Liberal, Theodorescu a frecventat cercurile de avangardă și socialiste. În timpul Primului Război Mondial, s-a transformat într-un susținător al Puterilor Centrale și a trăit ocupația României fiind colaborator. La fel ca prietenul său, Tudor Arghezi, a fost încarcerat pentru un verdict de trădare, dar grațiat în decembrie 1920.

După al Doilea Război Mondial, în urma unei anchete efectuate de Partidul Comunist Român Theodorescu a fost exclus în mod oficial din toate organismele jurnalistice profesionale. Această epurare controversată a afectat și alți jurnaliști, : Șeicaru, S. Popescu, Crainic, D. I. Cucu și Romulus Dianu. Societatea Scriitorilor a continuat epurarea dându-l afară pe Theodorescu din rândurile sale. Procesul de marginalizare care preceda pe cel politic a fost întrerupt de moartea lui Theodorescu, care a avut loc la 11 aprilie 1946.

Despre jurnalistul Dm Theodorescu avem câteva scrieri

Intra in presa ca si colaborator la seria veche a cotidianului Ordinea si la periodicul “Noua revista romana” [1912, alaturi de Nae Ionescu], pentru ca in 1913 sa devina prim-redactor la Dreptatea. A mai lucrat ca redactor la Steagul [a lui Margiloman], Luptatorul, Dimineata si Adevarul, apoi la Cuvantul.
Dupa interzicerea aparitiei Cuvantului [1933] semnatura sa mai poate fi intalnita in Timpul, Rampa, Ecoul.
Apropiat de lumea teatrala semneaza si cronici dramatice la Dimineata si Adevarul, apoi la Timpul, Ecoul, Rampa | autor de cronici radiofonice despre dramaturgia universala | traducator: “Burghezul gentilom” de Moliere, “Feodora” de Sardou si “Femeia si paiata” de Pierre Louis. Casatorit cu actrita Marioara Zimniceanu” .-  Sergiu Pavel Dan

“Ziarist de talent la Cuvantul a fost Dem. Theodorescu, unul din cele mai stralucite condeie din presa interbelica. Cativa ani fusese redactor la Adevarul si Dimineata dar mai tarziu a venit la Cuvantul, langa Nae Ionescu [1890-1940], coleg de studentie la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti.
La Cuvantul ziaristul a scris indeosebi pamflete, cu mai multa finete decat Seicaru. Cateodata iscalea Ravaillac” –  A.P. Samson: Memoriile uni gazetar, Editura Cartea Romaneasca
____________________
“In 1913 a aparut un nou ziar, Dreptatea, scos de E. Protopopescu-Pache [a aparut intre 1913-1916], ziar de informatii si reportaje senzationale, avand ca redactor principal pe un tanar Dem. Theodorescu, proaspat licentiat al Facultatii de Litere si Filozofie. Dem. Theodorescu si Nae Ionescu sunt ultima productie a cursurilor lui Titu Maiorescu. Una din cele mai subtine inteligente, manuind ideile cu eleganta dialectica a filozofilor eleni, de un real talent literar, Dem. Theodorescu a risipit in acest butoi al Danaidelor care este presa, toate alesele lui insusiri. […] Ce frumoase insusiri avea DT pentru a ilustra o catedra de filozofie, insusiri sacrificate seductiei pe care a exercitat-o asupra lui gazetaria. Lucrarea lui de licenta asupra lui Spinoza in raport cu Decartes fusese laudata de Titu Maiorescu, care l-a indemnat sa-si continue studiile in Germania pentru a se pregati pentru catedra de filozofie. Dar seductia presei a fost mai mare.” – Pamfil Şeicaru
Pamfil Seicaru il mai mentioneaza pe DT si la Ora [1921] dar si la Curentul.

___________________

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *