Defileul Oltului, trecătoare minune dintre Făgăraş şi Parâng

Una din cele mai frumoase zone ale României se petrece sau se desfăşoară pe o lungime de aproximativ 10 kilometri în judeţul Vâlcea. Defileul Oltului, o poartă de trecerea a munţilor care începe la Căciulata sau mai exact Cozia şi se încheie la Gura Lotrului.

Este locul unde cele două grupe mari ale Carpaţilor României, ne referim aici la Făgăraş şi Parâng, efectiv se află doar 100 de metri distanţă, dându-şi mâna în micile Cazane ale râului regal al judeţului Vâlcea.

Defileu2Peisajul se deschide de la Barajul Turnu, urcând înspre munţi pe trei drumuri – Naţional 7, drumul mănăstirii şi magistrala de cale ferată. Calea Ferată se ascunde prin nu mai puţin de cinci tunele noi, cele vechi sunt sub apă, pentru că altfel asprimea Făgăraşilor nu permitea o trecerea decât prin măruntaiele muntelui.

Două lăcaşe de cult străjuiesc intrarea în defileu, pe ambele maluri, Mănăstirea Turnu şi un alt schit, reconstruit după ce a fost creat lacul de acumulare, imediat după viaductul Poştei. Numele de Poştă vine de la schimbarea cailor, cum se făcea acum 100 de ani, când traversai Valea Oltului.

Defileul se închide şi se deschide alternativ, cu pereţi înalţi aruncând la un moment dat şoseaua într-un nou viaduct de peste 700 de metri lungime – Cârligu Mic – după care în apropierea de Gura Lotrului, acelaşi defileu se închide brutal, vrând parcă să oprească de tot cursul Oltului.

Defileu 3Ceea ce vede privitorul preţ de zece kilometri sunt versanţi îanlţi, duri, impunători care dictează legea. Pentru că în Defileu, muntele este cel care decide cum trebuie aşezate treburile. Chiar şi Traian s-a oprit aici cu legiunile în locul numit Masa lui Traian, preţ de o noapte, pentru a gândi asalturile spre capitala Daciei.

În defileu, aproape de jumătate, vine Lotrul, cel autentic, printr-o conductă subterană dinspre Brădişor, adică mai sus de Brezoi, după ce a produs curent electric în cel mai mare complex hidroenergetic din ţară.

Când Oltul scade se văd piciaore de pod rămase de pe vremuri, rădăcinile aninilor şi colţuri de stânci căzute în mii de ani de pe coama muntelui. Defileul aleargă înverzit primăvara, doarme ca o felină sub căldura verii, defilează elegant sub culorile toamnei şi cântă colinde sub albul zăpezii.

Oltul pare îngust aici şi amorţit la suprafaţă, însă puţină lume ştie că în defileu ajunge şi până la 4 metri adâncime iar curenţii din adâncuri smulg pietrele de pe fund, atât de mare e forţa acestora.

Defileul Oltului este de fapt un străvechi culoar geografic care precede intrarea în adevărata Vale a Oltului, în Ţara Loviştei, acolo, unde fânul cosit şi prunele de vară adorm simţurile ambetate ale viespilor de munte.

Defileu 4Şi ca totul să aibă un nume i s-a spus acestui defileu, Cozia, după munele sfânt al dacilor, cel care a inspirat şi steagul dragonului lui Zamolxe.

Mihai IONESCU

6 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *