De la păscutul oilor pe dealurile Pietrarilor la marele critic literar de azi – Cornel Moraru

Veche aşezare mănăstirească (de fapt, Pietrariul a fost perlă monahală şi a ţinut direct de Episcopia Râmnicului), localitatea este cea care deschide paradisul Depresiunii Horezu.
Este o căldare de dealuri, un rotund care are, de jur împrejur, culmile subcarpatice, iar, de deasupra, se văd meterezele Builei – Vânturariţa.

Această căldare este tăiată, de la est la vest, de râul Otăsău, care adună toate pâraiele ştiute şi neştiute ale versanţilor.

Dar minunea începe atunci când ieşi din drumul naţional şi treci Otăsăul. Este ca o cortină de verde care se deschide şi apoi te eliberează în lumea poveştilor, în lumea de basm, într-un paradis cu sate ascunse de pâlcuri de pădure. Este de neimaginat şi greu de descris ce are drumeţul în faţa ochilor.

Cătunele Coastele Cernii, Angheleşti, Schit, Brodele, Manta, Patiraşti, Moteşti, Ograzu, Cârlige sunt dispuse pe drumurile ce fac legătura cu şoseaua naţională, având case mai răsfirate. Da, aceste sate sunt ascunse de copaci. Toate au case de poveste, case de români harnici, cu cerdac, cu tocărie şi arhitectură de munte. Ca să ajungi de la o casă la alta, treci printre pâlcuri de pădure.

Efectiv, te pierzi printre atâtea minuni ale naturii. Şi toate aceste cătune urcă până pe coama versanţilor, cu un joc absolut magic printre pădurile de fag şi stejar. Intri prin Brodele, cobori prin Manta şi Cârlige, saluţi fiecare casă, rămâi ca într-un muzeu şi spui că fiecare casă e boierească. Nu, fiecare pietrărean este boier, de felul său.

Sunt ascunşi în satele din păduri aceşti oameni care au cărat, prin Valahia, piatra de var, prunele de Vâlcea, sarea de la Ocne, care au străbătut această universalitate românească şi apoi au revenit în comuna lor din pădure.

Aici, acum 73 de ani, a văzut lumina zilei Corneliu Moraru, unul dintre cei mai mare critici literari din România, elev al lui Popescu-Rebus şi director onorific al Revistei Vatra.

Cornel a fost cel de-al doilea copil al unei familii în care mama era româncă din Bihor, iar tatăl vâlcean, om de munte, cu căutătură aprigă, extrem de exigent şi foarte gospodar. Cornel nu a venit pe lume într-o familie bogată, ci a fost copilul mai puţin răsfăţat al unei familii modeste.

La trei ani, deja era trimis pe islaz cu oile,  iar mai târziu, când tatăl său era plecat la muncă, devenise stâlp de bază al gospodăriei, la doar 10 ani. În educaţia sa, un cuvânt important l-a avut mama, cea care fugise, în 1940, în urma Diktatului de la Viena, de stăpânirea horthystă, când se pare că jumătate din satul ei natal fusese omorâtă de armata de ocupaţie.

Cu toate acestea, mama sa, colegă de clasă cu regele Mihai, îl învaţă să respecte valorile tradiţionale româneşti şi istoria noastră, dar fără resentimente sau ură faţă de minorităţi. De altfel, ştim cu toţii că, printre cei mai buni prieteni ai lui Cornel Moraru, este chiar Marko Bella, despre care vâlceanul scria că este unul dintre cei mai mari poeţi de limbă maghiară.

Tatăl lui Cornel a fost în război atât pe frontul de est, până la Odessa, cât şi în campania din vest, până în Munţii Tatra.

În anii stalinizării, Cornel Moraru intră la Liceul Nicolae Bălcescu din Râmnicu Vâlcea. Acolo descoperă, pe sub mână, literatura română interzisă (Lucian Blaga) şi se decide să urmeze cursurile Universităţii Bucureşti, facultatea de litere, considerând că nu e drept ceea ce se întâmplă cu scriitori români marginalizaţi de sistem. După terminarea filologiei, se înscrie la Facultatea de Filosofie din cadrul aceleiaşi Universităţi.

Primeşte repartiţie la Liceul Radu Negru din Făgăraş, liceu cu o istorie zbuciumată în anii dejismului (se ştie că generaţii întregi ale acestui local de învăţământ au ajuns la Piteşti, Aiud şi Gherla). Ştim că întreprinde în secret studii despre rezistenţa comunistă din Ţara Făgăraşului şi este marginalizat. Ajunge, astfel, nu în capitală, după cum ar fi fost normal potrivit studiilor sale de critică literară, ci este transferat la Târgu Mureş.

Aici ajunge redactor-şef la Revistei Vatra. Abia după revoluţie, activitatea sa îi este recunoscută şi ajunge să predea la mai multe universităţi din România.

Acesta este prof. univ. dr. Cornel Moraru, autor a peste 150 de articole şi studii publicate în reviste de specialitate, autor a 7 cărţi de specialitate şi coautor la alte 5.

Debutul publicistic a avut loc în paginile revistei Vatra, în anul 1972, cu un eseu. A deținut, în continuare, rubrici în revistele Vatra, Flacăra, Astra, Viața Românească, iar mai recent în Discobolul (“Zări și etape”, unde a publicat studii despre opera lui Lucian Blaga sau a comentat cărți dedicate lui Blaga). Publică în Vatra (din 1972 până în prezent), Viața românească (1973 – 1978), Flacăra (1974 – 1976), Discobolul (1997 – 2000) și, sporadic, în Familia, Astra, Caiete critice, Contemporanul, Tribuna, Steaua, Observator cultural, Târnava, Paradigma, Cultura etc. Este redactor la revista Vatra din Târgu-Mureș (1979 – ).

Printre cărţile prof. Moraru:

Semnele realului. Secționări critice convergente, Ed. Eminescu, București, 1982

Textul și realitatea, Ed. Eminescu, București, 1984

Obsesia credibilității – prozatori, critici și eseiști contemporani, Ed. Didactică și Pedagogică, colec. “Akademos”, București, 1996

Constantin Noica – monografie, Ed. “Aula”, Brașov, 2000

Titu Maiorescu – monografie, Ed. “Aula”, Brașov, 2003

Lucian Blaga – monografie, Ed. “Aula”, Brașov, 2004

Lucian Blaga. Convergențe între poet și filosof, Editura Ardealul, Tg. Mureș, 2005.

Este cetăţean de onoare al municipiului Târgu Mureş din 2002 şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Pentru activitatea sa literară, Cornel Moraru a fost recompensat de-a lungul timpului cu o serie de premii, cel mai recent fiind Premiul „Lucian Blaga” acordat de Academia Română. Însă adevărata vocaţie a profesorului Cornel Moraru, aşa cum el însuşi a declarat, rămâne cea de dascăl.

Moraru nu a uitat niciodată de micuţa sa casă părintească, unde, în fiecare vară, vine să “se spovedească destinului”. Este unul dintre nobilii acestei frumoase localităţi de la poale de munte vâlcean.

Liviu POPESCU

One comment

  • Sunt Mihail Buricea, nascut in Pietrari de Sus si absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a Institutului Politehnic Bucuresti, doctor in stiinte electrice si amator in scrierea de versuri. As fi bucuros sa am contacte cu Domnul Cornel Moraru pe Facebook sau pe alte canale.
    Multumiri deosebite !

    Mihail Buricea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *