De la Muie PSD la Muie Simţ Civic nu a fost decât un pas

Mă uit pe Facebook cum exuberează cei de la USR cu privire la procentul scăzut al prezenţei la vot (la ora la care scriu, acesta e de doar 12%) şi le-aş propune să lase un pic deoparte acest urlet de victorie şi să gândească altfel.

Orice referendum civic, chiar despre o temă progresistă, să spunem “folosirea rampelor de acces pentru cei cu handicap, în autobuze sau lifturi” sau “despre salvarea fagilor şi a stejarilor columnari” sau despre “penalii în funcţie”, cum îşi doresc ei, nu ar avea decât acest procent extrem de slab. Pentru că România nu are un simţ civic.

În România, o femeie bătută pe stradă de soţ nu va avea niciodată salvatori. În România, aruncatul mizeriei pe geam, pişatul copiilor în parcuri, flegmatul pe trotuar nu au nicio sancţiune civică. România nu are educaţie civică (ironic, la şcoală există o materie cu acest nume), nu are decât arabescuri, farduri. Nici Guran, nici Chirilă, nici alte mari elite nu trăiesc civic.

În ţara noastră, un ambasador, mare erou de dreapta şi aplaudat de postacii userişti, i-a scris unui primar din Vâlcea, reproşându-i că nu a “botezat” o şcoală cu numele mamei unui “locotenent” de-al său. În România se trece cu silă pe lângă minorităţile cu handicap. Chiar şi mimozele elitiste care înjură pe Facebook acest referendum strâmbă din nas când văd un olog cu mâna întinsă la metrou. Dacă e unul întins pe stradă, se întoarce capul că poate e beţiv, se exclude varianta unui atac de cord… În România, suntem divizaţi în două: “Ţărani reali/naturali şi ipocriţii spălaţi la cur şi cu farduri de intelectuali”.

De ce? Pentru că nu avem un simţ civic format. Nu se face voluntariat, copiii noştri nu duc mâncare la azilul de bătrâni, nu se mai face curat în grădina blocului, doar un administrator nostalgic comunist mai sapă trandafirii pe acolo. Dacă vedem o maşină parcată în locul nostru, îi ridicăm ştergătoarele sau vărsăm zacusca pe parbriz. Şi apoi ne lăudăm cu asta pe Facebook. Suntem ţara cu Mălin Boţi la vedere. Cu strigate tribale, pe care le numim simţ civic. Ce “eroi de facebook” sunt cei care nu au dat mâna cu Traian Băsescu şi Liviu Dragnea!

USR se bucură pentru victorie, am spus. Dar nu gândeşte în profunzime că asta nu se datorează unor suporteri emancipaţi în ale vestului, ci unor copiatori de forme, unor false modele, care au aflat ei că e “cool” să însori poponarii, c-aşa e în Olanda şi Canada, ţări dezvoltate economic. E semn mişto, de emancipare socială. De parcă asta (mariajul LGTB) rezidă în vreo evoluţie economică. Nu, eronat, asta ţine de o educaţie socială şi morală, proprie fiecărei culturi în parte.

Este exact ca în parabola aia pe care mi-a povestit-o cineva: o duduie mai slobodă în limbaj, la ea la birou, a fost taxată în repetate rânduri de către o colegă mai înţepată, cu pudoare evidentă, care s-a simţit lezată de un astfel de limbaj licenţios. Toţi o considerau pe respectiva una de salon, pension şi teatru. Asta până când, din întâmplare, au găsit-o, într-o amiază spre seară, făcând un 69, în birou, cu tipul care ştergea de regulă geamurile.

Suntem curve emancipate de net, absolvenţi opaci ai unor universităţi şi cursuri pe sistemul Bologna, înjurăm PSD cu muie în faţă, ne dăm mari cititori de Liiceanu şi, care mai de care, ne amuzăm în postări mai “cool”, “fancy”, dar nu avem nicio profunzime civică. Utopia deştertăciunii, am zice.

România devine din ce în ce mai şablon. Mai fără de substanţă. Asta pe de o parte. În rest, marea masă a electoratului rural, care nu a ieşit la referendumul pentru familie, are o scuză, dacă nu chiar două. În primul rând, omul de la ţară nu reacţionează decât la ceea ce vede. La pericolul iminent. El nu a văzut poponari pe stradă niciodată, poate la televizor. Deci, pentru el, votul de duminică este o noţiune abstractă. Dacă ar vedea la el în sat poponari, ar lua bâta şi i-ar exmatricula la marginea pădurii. Dacă era un referendum cu suplimentarea numărului de mistreţi vânaţi, ar fi ieşit 100% în rural. Iar a doua scuză ţine de preoţi. Preoţii de azi nu mai sunt cei de demult. Nu mai sunt ăia cu har. Cel mai bârfit om din sat nu e primarul, ci e popa. Semn că incompetenţa a lovit din plin clerul. De aceea bisericile sunt goale, iar, de exemplu, dacă duminica e zi de târg, ţăranul merge la mici şi bere la iarmaroc decât să asculte o evanghelie rostită de un preot impostor în ale credinţei.

Aici am ajuns, ca simţ civic. Fie este unul promovat pe Facebook de falşi mentori ai intelectualităţii mediocre. Fie nu există.

Ferească Dumnezeu ca România să fie vreodată la anaghie şi să aibă nevoie, mai mult ca oricând, de sprijin de la propriul popor. Primii care ar face mişto de ea ar fi românii… Mulţi din aceia cu diplomă.

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *