De la istoria mistificată a comuniștilor, la istoria inculturii de după 90, avem populismul analfabeților din prezent
Până în 1989 am învățat o istorie mult falsificată. Una cu eroi și mari domnitori români care au luptat cu vitejie pentru „neatârnarea neamului”.
De la statul dac al lui Burebista, până la marea unire a românilor am studiat cea mai intensă metafizică a protocronismului. Toți voievozii români erau mai ceva că împărații Europei. Stefan avusese 47 de războaie, Mihai era sufletul națiunii, Burebista prevestea marea națiune.
Manualele de istorie erau în delir, o mitologie a neamului românesc care coroborat cu filmele lui Sergiu Nicolaescu au indus poporului o stare de „națiune aleasa”. Când realitatea istorică a fost cu mult alta, vorbind de două-trei principate vorbitoare de limbă română care, mai mult au fost vasale (de fapt întotdeauna) sau înglobate imperiilor vecine.
Au fost niste principate destul de înapoiate, lăsate în afara Renasterii, Iluminismului, științei, zone gri ruralizate care macar și reușit să-și păstreze limba (de admirat acest aspect) și religia într-o mare intersecție de drumuri geopolitice.
Așadar, generațiile educate la istorie până în 1989 și la care nu exista de o exegeza a informațiilor sunt cele care azi postează pe Facebook hărți cu Dacia, Romania, hărți de o jumătate de pagină și care se consideră victime ale unei conspirații sau oculte mondiale care ne împiedică pe noi românii să conducem lumea..
După 1989, istoria a clacat. Profesorii educați în universitățile comuniste nu au fost capabili sa descarce falsul din didactica iar cei noi veniți au tratat această disciplină cu ignoranta. Nici acum in manualele de istorie nu avem o realitate, o analiză clara și concretă a traseului românilor până în prezent.
De la mistificările comuniste la incultura postdecembristă a istoricilor a fost o punte care a produs in prezent peste 3 milioane de români analfabeți funcțional și cultural care formează un bazin electoral din care își trag seva partidele populiste.
Deci totul pleacă de la istorie. De la o disciplină pe care cei care sunt azi in acest domeniu trebuie sa o prezinte real, fara pasiuni și alegații inutile. O interpretare de date așezate contextual cu vremurile.
Am vorbit cu adolescenți care nu știu nimic de „anul 1989” de fenomenul 1989 in Europa. De dialectica acelui an care pleacă de la polonezi și se încheie la Timișoara. Unde sunt istoricii care ar trebui să facă asta? Unde sunt istoricii care sa le explice oamenilor de tratate, de drept internațional, de diplomație.
Dacă aveam o Românie Educata s-ar fi înțeles cauzele exacte ale războiului din Ucraina. Nu ar fi existat teorii conspirative. Ar fi înțeles greșală Munchen-ului și capacitatea Europei de a nu mai repeta la 80 de ani distanță același lucru.
Până atunci, ne rezervam noi dreptul de a preda pe rețelele de socializare istorie un detrimentul istoricilor. Dar e foarte greu sa faci asta unor români care cred că Burebista a trasat granițele reale ale României de azi, care îl consideră pe Traian un nenorocit, care cred că pe Mihai l-au omorât ungurii ca România sa nu prospere. Și când mai vine și un Marga sa le vanda iluzii populiste chiar este munca de Sisif.
Liviu Popescu
