De ce dreapta câștigă alegerile triumfalist, dar apoi le pierde cu scor zdrobitor

În cei 30 de ani de democrație postdecembristă, dreapta și stânga au alternat la putere în proporții aproximativ egale, cu un mic avantaj, de vreo doi ani, pentru PSD, să spunem. Dar, în orice caz, dreapta a venit la putere de vreo trei ori, adusă de un vot plin de speranță, unul ideologic, rezultat odată cu modernizarea și emanciparea electoratului. Sau după gafe de imagine colosale ale stângii.

Dreapta a venit mereu ca o speranță că va aduce ”altceva, altfel, alt sistem, altă abordare”, dar a sfârșit lamentabil, în huiduieli sonore, la doar nici un an de guvernare (vezi Emil Constantinescu, 1 decembrie 1997).

PSD, știm, este partidul transformat din PCR, care a preluat de la strămoșul său cam toate apucăturile feudal-fanariote. Dar a mai preluat ceva de la comuniști: o anumită cunoaștere a societății, a nevoilor empirice, o psihologie a maselor foarte bine asumată şi, astfel, a știut să supraviețuiască chiar și în opoziție.

În 1996, dreapta a ajuns la putere pe un val uriaș de așteptare, toți cei care eram în stradă în acel noiembrie ne gândeam deja că România va fi precum Parisul sau Berlinul în foarte scurt timp (100 de zile, parcă așa scria în programul CDR). Nu a fost nevoie decât de un an pentru ca CDR să arate că, în afară de câteva repere moral-politice, compozitul de oameni era unul slab, mediocru, oportunist, gângav. Președintele de atunci s-a sinucis politic, salvând însă viitorul României, în contextul războiului iugoslav.

În 2000, partidul etalon al dreptei (PNȚ-cd) nici nu a mai intrat în parlament și a ieșit definitv din istorie, țărăniștii lui Coposu (singurul reper moral de după ’89) au falimentat definitiv și irevocabil.

PSD a ajuns la putere cu un scor zdrobitor, Iliescu a recuperat, iar dreapta fărâmițată nu mai însemna nimic. A stat doar și a așteptat personajul providențial. PSD este însă o dihanie cu două fețe: are parte de comunism autocrat (Năstase), dar are și acea abordare directă a societății, știind să pară sau chiar să fie în legătură cu norodul. Asta în timp ce elitele dreptei visează cai verzi pe pereţi (prin Green Hours și Cărturești) și nu au niciun om care să cunoască praful și colbul din Broștenii din Vale.

A apărut Băsescu, omul care a trezit dreapta, a încolonat-o și a dus-o la putere. Tocmai pentru că Băsescu nu făcea parte dintre elitele dreptei, el fiind un golan de vapor, și securist, și șmecher, cu charismă, care s-a luptat însă cu dihania PSD. Dreapta a stat la putere de prin 2005 până în 2012, cu variațiuni pe temă dată, cu doi premieri. Numai că dreapta a murit brusc, prin sinuciderea lui Băsescu și ”pedelecidul” său, odată cu politica de austeritate și cu tăierile salariale. PDL, precum PNȚ-cd, a părăsit istoria în agonie, a fost pescuit, în ultimul moment, de PNL – un partid obosit și dezorientat,  aşa cum se poartă și în prezent.

Din nou, autocrația lui Ponta, pesedismul cu iz naționalist, a ajuns la putere, dar cu aceeași șmecherie economică, pentru că, paradoxal, în timpul guvernărilor PSD, economia României pare că a mers bine. Care e secretul? Economiștii ni-l pot explica doar. Politic și ideologic, PSD este de nevotat, dar nu știu cum făceau că, economic, românii nu o duceau prost în timpul guvernelor de stânga. (Teoria cu drămuitul dreptei și risipa stângii e prea sumară).

Ignorăm acum intermezzo-ul de un an al lui Cioloș și ajungem la PSD -ul lui Dragnea, care a câștigat zdrobitor alegerile (după doar 1 an de dreapta și Colectiv!!!). Ulterior, gafele masive pe  justiție și la nivel de discurs naționalist, anti-european, ale guvernărilor cu lideri mediocri ai PSD au dus la o victorie subțire a dreptei în 2020.

Dar iată-ne acum, la 6 luni de guvernare Cîţu. Și sincer, lucrurile încep să arate nu prea bine economic. Nu se distinge nicio perspectivă clară. Frecăm un PNRR de 3 luni și nu știm ce aduce, nu se discută nimic despre Programul Operațional 2021-2027, lipsesc cu desăvârșire proiectele guvernamentale de dezvoltare națională (în contextul în care 50% dintre comune nu au canalizare, 30% nu au apă, 80% nu au gaze și 40% nu au drumuri asfaltate). Pentru că dreapta trebuie să înțeleagă asta: degeaba ai ideologie și retorică bruxelliană dacă la Broșteni buda e în fundul curții. Beneficiarului acestei  bude i se rupe de Kovesi, de stat de drept și de digitalizare când el se șterge la cur cu coceni.

Iar dacă mai rămâne Turcan la butoane, protejata cui o fi, PNL se duce mai jos de 20%, cu tot hipsterismul lui Cîțu și discursul european al lui Iohannis și retorica eco a lui Ghinea și Năsui.

Dreapta trebuie să învețe, măcar a treia oară, care sunt nevoile cele mai simple ale comunității. Fără apă, canalizare, gaze și asfalt, societatea nu va evolua prea mult, electoratul flămând, cu salariu de 1380 de lei, le va da M*uie în 2024 și va vota trandafirii, în timp ce electoratul cu salariu de 2.000 de euro va sta la pub în ziua votului și nu va veni la secție să îi voteze pe ai lui Turcan și Bode.