Copilul uscăţiv din Rugetul Slătioarei a ajuns Poetul Banatului

„Am fugit de ruşi, mai sus de Vaideeni. Eram cu surorile, cu mama şi mătuşa. Nemţii fuseseră rezonabili. Dar legendele celor care veniseră cu Balalaica erau înfiorătoare. Noroc că nu au stat mult ruşii. Noi eram sus, la o stână, prin cheile Cernei. Eram mic, dar ştiam ce înseamnă să mănânci atât cât trebuie şi să nu emiţi pretenţii. Mama era o făptură pe care doar Dumnezeul Frumos o putea creiona”, spune Damian Ureche într-una din mărturisirile sale.

Poetul Banatului, cum i s-a mai spus, era copilul uscăţiv, plin de pistrui, care, în clasele primare, l-a convins pe dascălul din sat că este musai să meargă mai departe. Pe dealuri când mergea cu vitele la păscut, îi plăcea să asculte greierii, să simtă „primăvara cum geme sub pământ şi cum se ridică precum o lavă verde prin copaci, prin păpădii, prin cocărăii din Rugetu”.

Damian Ureche scrie din clasa a doua primele catrene. Aşa a pierdut odată gâştele. Sau, mă rog, a venit cu altele. Plecase la pârâu cu ele, dar zăvoiul plin de anini, spune Damian, l-a vrăjit. Parcă se aşteptau ielele să iasă într-un dans nupţial. A scris cel mai frumos poem. În timp ce războiul trimitea oameni în lumea lui Hades. Apoi a nu a mai găsit gâştele. A plecat speriat spre casă şi, fericit, a identificat un cârd de 20 de gâşte. Pe care le-a grăbit spre casă. Nu erau ale lui. Ale lui Damian stăteau de mult în ogradă, cu capul îndesat sub aripă.

Damian s-a născut la Rugetu, Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara, la 20 septembrie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. După studiile primare săvârșite în satul natal, urmează Liceul Moise Nicoară din Arad și Liceul C.D. Loga.

Studiile universitare și le desăvârșește la Facultatea de Filologie din Timișoara și Facultatea de Ziaristică București. Devine corector la publicațiile “Scrisul Bănățean” și redactor la revista “Orizont” din Timișoara, șeful secției poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1967.

A publicat 21 de cărți. Majoritatea volumelor de versuri sunt premiate de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din Timișoara. Centrul de librării Timlibris îi decernează Marele Premiu de Popularitate în anul 1992. Are onoarea funcției de redactor-șef al revistei “Timișoara mon amour”.

Cu sprijinul Asociației Scriitorilor din Timișoara și al confraților de litere, o librărie din Timișoara poartă numele lui Damian Ureche, iar la scara imobilului din Calea Șagului nr. 53, unde a locuit poetul, s-a dezvelit o placă de marmură și o efigie de bronz în memoria lui.

Cu sprijinul Consiliului local al comunei Slătioara , al primarului Sorin Romcescu și al maestrului Dinu Săraru, Biblioteca de la Casa de Cultură Țărănească “Dinu Săraru” și Școala din satul natal poartă numele lui Damian Ureche. În fiecare an de la trecerea în eternitate a poetului, în septembrie, au fost organizate comemorări, atât la Timișoara, cât și în satul Rugetu.