Dacă ajunge badanta din Italia sau căpșunarul din Germania, votanţi ai AUR, să-mi decidă viitorul, mai bine să nu meargă la vot!

Am respectat multă vreme Diaspora. La începutul anilor 2000, când România era pe copcă, în faliment economic și moral,  salariile erau de mizerie, șomajul, unul ridicat, de spuneau patronii arogant ”mai sunt 200 la poartă”, i-am admirat pe românii care și-au sacrificat traiul alături de familie, de copii și au luat calea pribegiei.

Oameni care cu greu au pornit-o de jos, prin gările din Milano, din Roma, Barcelona, Paris sau Londra, pentru a aduce acasă o brumă de bani cu care să-și întrețină copiii. Erau acei meseriaşi buni, care lucraseră ani la uzinele furate, devalizate și devastate de șmecherii din România, de primii ”directori de partid, patroni de carton” ai deceniului ’90-2000. Uzine aduse în pragul falimentului. Sute de mii de restructurați, care primiseră preavize că, din ziua următoare, nu mai aveau unde veni, că nu mai aveau de unde câștiga bani de pâine.

Da, acei oameni au fost cu adevărat demni de respect. Sunt cei care, așa cum am spus, au plecat responsabili, riscând totul pentru că, în România, ar fi făcut foamea, iar familiile lor s-ar fi destrămat, copiii ar fi ajuns pe drumuri.  Este un val care începe, de fapt, prin anii ’95-’96, odată cu prăbușirea și furtul economiei românești de către …. români.

Foarte mulți, după 10 -15 ani, au făcut un cheag de bani și au revenit în țară. Au luptat cu birocrația noastră, au deschis afaceri, firme de construcție, de tâmplărie, mici făbricuțe, ateliere. Adică au implementat aici exact ce au învățat să facă acolo. Și chiar au făcut-o bine. Sunt foarte multe familii care au revenit și care sunt, azi, antreprenori sau angajați în construcții sau alte domenii,  pentru salarii de peste 1.500 – 2.000 de euro.

Din păcate, avem și o altă categorie de Diaspora, una care nu ne onorează. Este valul II al celor plecați în străinătate. După 2015. Sunt cohorta de analfabeți funcțional, cei fără școală, fără bacalaureat, fără să știe o meserie. (Excepție fac, aici, inginerii, medicii, IT-iștii sau profesioniștii români, care au plecat la companii mari din  Vest și lucrează chiar pe meseriile lor).

Revenind la valul II, cei mai mulţi sunt cei care au plecat atunci când în România a apărut fenomenul crizei forței de muncă. Când locuri de muncă au început să fie (România are, la ora asta, un deficit de 2,8 milioane de salariați), numai că aceștia nu știau să facă nimic. Pentru că nu i-a interesat nici școala și nici vreo meserie. Au fost pipițe sau golani de cartier sau de orașe mici sărace.  Au plecat sperând că afară câinii au mai mulți covrigi în coadă. Frustraţi, poate, și de faptul că mulți dintre vecinii lor s-au angajat la București, la Cluj, la Sibiu, pe salarii decente.

Au crezut că, în afară, handicapul lor de prostie și incompetență nu se vede. Numai că, supriză! Și în statele comunitare, ca și în România de azi, dacă vrei să câștigi bani frumoși, trebuie să știi o meserie, să fii un om responsabil, serios, să îți placă să muncești. O mică parte au pornit pe acest drum.

Dar marea masă a celor plecați în Valul II au fost putori și aici, putori și acolo. Au găsit munci facile, dar prost plătite. Unele, chiar mai proaste decât în țară. Meserii de categoria a treia, care nu necesită calificare, dar pentru care nu sunt nici salarii decente. O diasporă frustrată și acolo, și aici. Acolo, pentru că, în Vest, au fost imediat reperați că sunt pierde-vară, aici, pentru că nu mai pot să vină cu ultimul BMW și să se laude pe strada lor. Când rânești la oi în Spania, parcă nu îți vine să mai epatezi, sau când stergi la cur moși și babe prin Italia, pentru 1.000 de euro,  ce să spui unei vecine de pe stradă, din România? Că ești inginer IT-ist în Montreal?

Această diasporă este foarte toxică electoral. Ea este și anti-europeană, pentru că deziluziile lor au fost mari când au ajuns acolo și au fost mirosiți că sunt pierde-vară, este și una antisistem, pentru că eșecul lor și aici, și acolo, caută vinovați în clasa politică, în societate. Nu sunt în stare să caute problema lor personală, să se analizeze și, atunci, intră în zona miturilor, a conspirațiilor. Visează sisteme politice egalitariste. Un astfel de frustrat consideră că vecinul și prietenul lui din copilărie, care acum e macaragiu în România, pentru 3.000 de euro, a furat să-și facă o casă, să aibă o nevastă frumoasă, copii și o vacanţă în Grecia.

Pentru el, toți cei care s-au descurcat în țară sunt hoți, doar el este cinstitul și onestul. Îl fascinează cuvintele lui Simion și ale lui Șoșoacă, cuvinte care spun că românii sunt buricul pământului și toți învinșii și discriminații tranziției vor fi bogați. Îl unge la suflet asta. Se vede călare pe un buldozer dărâmând casele de la periferiile marilor orașe, unde stă clasa de mijloc.

Diasporezul de după 2015, care pleacă în vagoane la sparanghel, pentru că de altceva nu e în stare, este votantul de AUR de anul viitor. Este un votant toxic, furia lui crește atunci când stă cu alți 10 într-un container dormitor de la periferia orașelor Germaniei, în jurul unei sticle ieftine de vodcă, mâncând conserve ieftine, dormind nespălat și nebărbierit, știind că viața lui este un eșec. Un eșec care are un singur vinovat. Pe el însuși. Numai că el nu vrea să vadă asta. El crede că Simion îl va salva. Îl va vindeca. Îi va oferi raiul. Nimic mai fals.

Deci cam asta este motivația pentru care AUR stă bine în sondaje în Diaspora. Aceștia sunt alegătorii. În timp ce ei dorm în containere, plini de furie, obidă și frustrare în statele din Vest, mirosind șosetele murdare ale vecinului de pat, în România, vin treptat asiatici, nord africani și le ocupă locurile de muncă. Acești străini sunt precum valul I al Diasporei românești din anii 2000. Acei buni meseriași, oameni calificați, cei care au plecat de sărăcie, într-o criză a locurilor de muncă, responsabili și strângând din dinți. Cei care au plecat după 2015, în Valul II, sunt leprele, putorile, care nu știau nici meserie, nici carte. Analfabeții funcționali ai României. Ferească Dumnezeu să ne decidă ăștia nouă, celor din țară, destinul!  Să stea dracului în containerul dormitor, în zilele alegerilor!

Liviu POPESCU