Cuvioasa Paraschieva se sărbătoreşte şi în mijlocul munţilor, la Mălaia

Cuvioasa Parascheva, cunoscută și sub numele de Paraschiva, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. Ziua ei de pomenire este 14 octombrie.
În anul 1641, în data de 13 iunie, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopolului de atunci, Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice [2].
Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643.
Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Mare Sărbătoare a acestei cuvioase şi la Vâlcea are parfumul ei. Dar de această dată în mijloc de munte, pe Valea Lotrului, la Mălaia.
Aici avem parte de mai multe bijuterii monahale, o mănăstire foarte frumoasă, dar şi o mică ctitorie, care poartă hramul Cuvioasei Paraschieva. Loc de pelerinaj pentru mulţi creştini, comunitatea de păstori de aici, având un respect deosebit pentru această sfântă.
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschiva” a fost ridicată „În zilele Blagocestivului Domn Ioan Alisandru Ipsilant Voievod la anul de la Adam 7315 – iunie Biserica a fost realizată în cinci zile. În partea dreaptă a pisaniei apare textul „Rescumpăratunei pre noi Doamne din blestemul legi cu scump sângele tău: Pre Cruce fiind resticnit, și cu sulița în costa înpuns. Păzește Doamne pre acest sf. Locaș care l-ai câștigat cu scump sângele tău[1].“
Biserica este construită din lemn de molid, peste care s-a aplicat tencuială pe interior și exterior. Pictura și iconografia îmbină armonios pictura țărănească, cu arta murală tradițională creștin-ortodoxă.
AP