Cum se face ca în același județ să existe cea mai bogată dar și cea mai săracă stațiune balneară din România

Cifrele turistice prezentate de Ministerul Turismului, pe luna ianuarie au oferit două vești bune pentru Vâlcea. În primul rând, poziționarea județului nostru pentru prima dată pe locul 7 în clasamentul național al turismului dar și prezența Călimăneștiului tot în premieră pe podiumul general, pe locul 3, după Poiana Brașov și Sinaia.
În clasamentul balnear nu mai este nicio surpriză, stațiunea vâlceană este pe prima poziția de mai bine de 6-7 ani.
Este un motiv de mândrie și de respect pentru ce a însemnat un bun management de oraș, anul 2023 aducând o altă premieră pentru Călimănești și anume independența economică. Orașul stațiune ajungând să se descurce financiar pentru cheltuielile de funcționare din veniturile proprii.
Să nu uităm un lucru, de unde s-a plecat. În urmă cu 15 ani, orașul nu avea gaze naturale, turismul era strict social, depindea exclusiv de pensionarii pe care îi trimitea aici Casa de Pensii. Nu erau nici localuri, pub-uri unde să oprești, investițiile erau aproape zero, clădirea liceului era neterminată și stațiunea se afla undeva la jumătatea clasamentului balnear.
Cu atât mai mult rezultatele din 2024 sunt de apreciat. Croaziere, alei de cură balneară, terenuri de sport, spa-uri, complexe de agrement, un parc pădure în implementare, hoteluri de 4 stele, se lucrează la unul de 5. Plus multe altele…
Din păcate, în același județ, mai avem o stațiune, Băile Govora. Cea mai bună locație medicală pentru bolile respiratorii și nu doar din România, ci printre cele mai ozonate atmosfere din Europa.
Însă în 2024, stațiunea Băile Govora se află printre ultimele din România, în coada clasamentului, fiind departe de plutonul fruntaș cu Felix, Sovata, Herculane,Tușnad, Covasna, Borsec, unde cum am spus Călimăneștiul domină autoritar. Fiind și cel mai sărac oraș din Vâlcea, depinzând pentru cgeltuielile de funcționare de subvenția guvernamentală.
Băile Govora se află tot la 20 de km de Râmnicu Vâlcea, are o rețea de gaze naturale de cel puțin 30 de ani. Are așadar aceleași premise de dezvoltare, cum le-a avut și Călimăneștiul, acolo, unde la această oră, unul dintre cele mai puternice rețele internaționale hoteliere discută despre o posibilă investiție.
Băile Govora a ratat în 24 de ani majoritatea proiectele guvernamentale, obținând unul singur, cu fonduri europene, în urmă cu 10 ani, unul în urma căruia a fost reabilitat parcul, amenajat pârâul Hința, o stradă, un amfiteatru în aer liber și o bază de kinetoterapie. Din păcate, ultimele două nu au fost niciodată folosite, albia pârâului destul de disproporțională raportată la debitul de apă, este plină de gunoaie. Parcul fiind în prezent singurul care se păstrează rezonabil.
În rest niciun proiect. Drumul spre Curături care a fost reabilitat atunci s-a degradat iar liceul s-a desființat, școala generală funcționează cu clase simultane, din lipsă de copii iar media de vârstă a localnicilor este de 52,3 ani. Printre cele mai înaintate din România. Fosta bază a statului a fost preluată de un grup de acționari iar în afara renovării a două hoteluri, totul este în paragină. Tot patrimoniul interbelic arată dezolant. În afara a două investiții private în turism, în 15 ani, nimic nu se prezintă.
PNDL1, PNDL2, Anghel Saligny, exercițiul bugetar european 2014 – 2021, PNRR, toate aceste axe de finanțare au fost sărite de administrația locală. Singurul obiectiv reabilitat prin CNI este primăria, după 20 de ani. La care se mai adaugă fostul cinema- cazino, dar închis din lipsă de activitate.
Stațiunea Băile Govora prezintă mai multe active degradate decât unele noi (la care se adaugă pagodele rrome) reabilitate, impresia pe care o lasă este de abandon, de delăsare, de prost management, de improvizație pentru supraviețuire. Terenurile de sport, chiar și unicul ștrand nu sunt stimulente, cel puțin dacă ne raportăm măcar la Ocne Mari, stațiunea vecină care era chiar o ruină în 2010 iar azi joacă spre liga mare a turismului, deși este doar o stațiune de interes local.
În concluzie avem două stațiuni care în urmă cu 15 ani, plecau la drum cam de pe aceeași poziție: Călimănești și Govora. În primul caz, chiar cu lipsa utilităților și cu un buget insuficient pentru o populație numeroasă. Și ambele plecau la drum cu edili din același partid, dacă e să facem și politică. Deși asta prea puțin contează.
Din păcate, nu a fost același drum pentru ambele stațiuni. Una a ajuns cea mai bogată, cea mai căutată și cea mai dinamică stațiune balneară a României, unde prețurile imobilare se compară cu cele bucureștene. Din păcate cealaltă a apăsat pe frână și apoi în cădere liberă spre coada clasamentului turistic. O prăbușire dincolo de punctul critic, asta însemnând că o revenire va fi cu atât mai dificilă.
În iunie, sunt alegeri locale. Populația din Băile Govora este așteptată la urne. Fie va vota pentru falimentul total al turismului govorean, fie pentru renaștere. De populația din Băile Govora depinde dacă se va stinge lumina la ultimul hotel din stațiune.