Cum se distruge Cinemateatrul ArielSaizescu sau despre Geoprostie
(Mai avem vâlceni inteligenţi care nu se predau)
Un excelent comentariu despre Struţo Cămila Cinema – Teatru Ariel/GeoSaizescu, scris de Diana Cotea
Cu mult tupeu si o doza oarecare de prostie.
Acum vreo doua zile intrasem intr-o stare din aia de om care trebuie sa faca multe pe ultima suta de metri, adica sfarsitul vacantei de iarna (a copiilor, se subintelege). Aveam chef de un film. Vineri, nu in ziua aia. Asa ca am intrat pe site-ul Cinematografului Geo Saizescu. Mhm….”anulat”, „anulat”, „anulat”….vreo 3 zile asa, la rand; scris cu rosu, sa sara si in ochii chiorilor. Nu e prima oara cand se intampla lucrul asta. Drept e ca nu ma interesa „Point Break”, ca nu ma dau in vant dupa remake-uri. Dar vroiam ceva VINERI!!! Brusc mi-am amintit de un articol in care scria ceva de n reprezentatii de teatru (Ariel, nu sperati la altceva) in timpul weekendului exact in locatia respectiva.
Recunosc ca nu l-am citit. Banuiesc ce scria in el. Trebuie peste noapte sa ne transformam din cinefili in iubitori de teatru. Ma uit de curiozitate ce piese se vor juca…weekendul asta e premiera. Nu importa numele piesei, ca nu am chef si nici cum sa merg…sambata. Ma uit la weekendul viitor. Acelasi draq. Adica tot teatru. Alte piese. Acelasi teatru: Ariel. Una din ele: „Noaptea trece si prin piatra”. Imi amintesc vag ca am vazut-o. Nu-mi amintesc absolut deloc despre ce era. Inseamna ca m-am plictisit. Un minus au aceste piese: sunt mult prea lungi. Sau poate sunt eu anormala ca m-am obisnuit cu piesele de la Godot care nu depasesc 90 de minute (majoritatea).
Caut de curiozitate sa vad cum il cheama pe noul director: Nicolae Poghirc, din Craiova. Cica a castigat dubios concursul (nu comentez, ca nu am detalii). Si acum vrea reprezentatii de teatru in weekend (la care probabil o sa-i vina aceleasi babe care rup usa la Filarmonica Ion Dumitrescu si „vip-urile” care obtin invitatii moca). Si filme, daca vor mai fi, in timpul saptamanii. Deci, domnule Poghirc, nu te cunosc, dar ce vrei dumneata este irealizabil. Cinematografia nu exclude teatrul (si invers); publicul de cinefili nu-l poti transforma peste noapte in public de teatru; oamenii oricum aveau timp liber si vroiau sa se simta bine (a se intelege sa vada un film) in weekend. Nu oferi Godot (oferi Ariel), nu te afli in Bucuresti (nici macar in Craiova), iar de locatia respectiva se va alege praful. In cel mai scurt timp. Ti-o spune o cinefila si o iubitoare de teatru (care e capabila sa faca diferenta intre o piesa/trupa proasta si una buna).
Accesez (dezamagita la maxim) site-ul asa-zisului nu stiu ce (ca multiplex nu e) din River Plaza Mall: Line Cinema. VINERI. Am vineri pe retina. Si sa vreau si nu am la ce. Singurul film la care m-as duce e „Joy”. Ora de difuzare total idiotica: 17:20. Vroiam ceva seara; eventual sa inlocuiesc cina cu popcorn si ciocolata la greu. Ma uit la alte filme: un horror (nu-mi spune nimic). Ma uit la tarife. Ma ofilesc direct. Da, stiu, e mai ieftin ca in alte multiplexuri din alte orase. Da, dar Line Cinema nu este multiplex. Sa ne intelegem asupra acestui aspect. Inseamna cateva fotolii (intr-adevar, comfortabile), cu spatiu insuficient intre randuri (adica nu vezi nimic de ala din fata ta) si cu zgomot exterior de la pacanele/cazino si mai stiu eu ce naiba e in zona cinematografului. In plus, nu vezi gestul ala (chiar daca modic, de 1-2 ron diferenta) de a acorda o reducere copiilor si pensionarilor (cum e peste tot, numai aici NU). Fac un calcul rapid: transportul ma costa tot atat (ca tot cu bus merg si 2-3 statii, si 10; si la acelasi tarif), dar ar trebui sa scot din buzunar 5 ron in plus doar la pretul biletului de intrare (nu mai pun la socoteala diferenta de la popcorn, bauturi, etc).
Verific Filarmonica. Incepe pe la jumatatea lunii cu ziua lui Eminescu (pas) si continua cu chestii repetitive. Am in cap numai babe. Pas in ianuarie. Verific Teatrul Anton Pann. Am intr-adevar ceva varianta in 23 sau 24 ianuarie; mai ramane sa ma hotarasc la zi.
Oftez….. va fi o iarna LUNGA, LUNGA. Noroc ca sunt nebuna sa ma urc in autocar sa plec in Bucuresti cand clachez de tot. Ouch: cum ii spun lui Junior ca nu mai avem cinematograf?
Diana Cotea
