Cum a murit Zăvoiul din Râmnicu Vâlcea, strivit de nepăsare şi cazmale

Frumosul Zăvoi al Vâlcii strigă disperat de sub cazmalele absolut ucigătoare ale firmei insolvente care nu găseşte o soluţie pentru a ne da parcul înapoi. Când treci pe lângă parc dinspre faleza Olăneştiului, parcă treci pe lângă o înmormântare. Se văd nişte schele, alei dezgolite, un pacient care este aproape dus spre lumea ailaltă.
Parcul nostru se stinge, strigă disperat după tinerii care se sărutau în serile de toamnă sub teii îngălbeniţi, strigă după ţâncii care se jucau în scrânciob, după bătrânii care povesteau aminitirile frumoase ale primelor ţineri de mână, după pictori, după poeţii de noapte.
Parcu Zăvoi strigă după veveriţele care zburdau vesele printre teii, paltinii, pinii care umbreau aleile frumoase ale unui parc vechi de când lumea. Zăvoiul este un rănit uitat în colb pe frontul de luptă. Are membrele amputate, răni la cap, picioarele zdrobite, un firav geamăt se aude de aici, din sufletul nostru, al Râmnicenilor. Moare Zăvoiul sub indolenţa constructorilor care calcă în picioare simbolul nostru, al istoriei Râmnicului, al iubirii, al muzicii, al copilăriei, al adolescenţei, al senectuţii….
Nu mai avem parc. Acesta este captiv într-o destin care îl va mutila pe veci. Plânge oraşul, raţele de pe lac nu mai vin, nu mai au unde, păpădăiile care odată îngălbeaneau iarba verde a Zăvoiului au fugit şi el strivite de talpa unui oarecare Vasile, care după ce a molfâit conserva de peşte, oul fiert, a aruncat cutia lângă baraca şi s-a uitat să vadă dacă e şefu prin preajmă ca să poată şi să tragă un gât de bere…la pet.
Ăsta este parcul nostru sau a fost, emblema paşoptiştilor, a lui Stirbey, a lui Caragiale, marginea vestică a unui oraş frumos zace într-o baltă de sânge, o hemoragie care nu se mai termină. Cine să îl salveze? Nimeni. A încercat primăria dar în zadar. Păsările au fugit, mierlele negre pe care le vedeam timide printre tufele de trandafiri au plecat pentru prima dată, probabil cu berezele. Nici greierii nu mai cântă în acest parc, iar nuferii…nuferii au murit de mult, striviţi de beton.
S-a terminat o poveste, povestea oraşului nostru, a mea, a ta, a părinţilor mei şi a alor tăi…s-a terminat cu banca unde îmi sărutasem prima prietenă şi banca unde s-a jucat prima dată ţâncul meu atunci când începuse să meargă în picioare.
Să venim pe rând şi să aruncăm o palmă de pământ peste cavolul Zăvoiului…să-i fie ţărâna uşoară!
Mihai IONESCU
Mi-au dat lacrimile. .. ce putem face? De ce nu facem nimic? Cineva, un lider, un spirit de conducator sa ne mobilizeze, sa ne miște, ca sa ne salvam parcul! Pentru oraș, pentru copiii noștri, dar mai ales pentru noi, cei care am fost copii in Zavoi, tineri in Zavoi, părinți in Zavoi! Sa fim si bunici in Zavoi!
Cum s-a reusit cu pârtia Transalpina, multumita unor oameni inimoși, curajoși și cu initiativa; se poate si cu Zavoiul nostru!
Sunteti incredibil, inimaginabil, indescriptibil de prosti. Baaaa parcul e in renovare, prostilor, nu l a furat nimeni, handicapati mentali si cacati cu ochi dezinformatori
…si nu numai parcul Zavoi e de plans;intregul oras,municipiu,resedintade judet e de plans;strazi desfundate,piete si parcuri (ma refer s la parcul Mircea cel Batran) -santier, tigani roomi pe toate strazile gata sa-ti `ghiceasca`,oameni tristi ,preocupati si prost imbracati la tot pasul.Astea au fost asteptarile NOASTRE,ale oamenilor onesti,la `revolutie`?