Cum a murit un prinţ german într-o noapte de noiembrie, în Perişanii Vâlcii

Noiembrie 1916, o noapte rece în Poiana Spinului, o ploaie amestecată cu burniţă făcea din tranşee adevărate mlaştini, unde nu se putea sta. Soldaţii stăteau pe sub licheni, tufe de Tisa. Nu se putea face foc, românii erau la 200 de metri distanţă. Rar câte o lovitură de artilerie se auzea spre Titeşti. Dincolo era regimentul Dorobanţi Vâlcea, aici, era Corpul de Elită bavarez.

Prinţul Heinrich, maiorul care conducea acest regiment de elită nu avea răbdare. Deşi era vesel, soţia sa, principesa Theresa îl anunţase că e însărcinată. Dar nu se mai termina acest cumplit război, să se întoarcă la castelul său din Bavaria. Iar românii ăştia, care păreau uşor de învins, rezistau aici, printre munţii acesti ţari ostile. De ce oare luptau, cum îndrăzneau să se opună unui Imperiu?

Prinţul Heinrich luă cu el doi locotenţi şi 4 soldaţi şi se hotărî să meargă la marginea liniei frontului, a doua zi urma atacul decisiv. Deja veniseră întăriri dar românii ăştia rezistau, deşi raportul era de 7 la 1. Abia le murise generalul dar totuşi ei rezistau.

În întunericul nopţii, pe furiş, printre tufele de licheni, germanii înaintau spre liniile româneşti. Doar bufniţele se auzeau în acel noiembrie urât. La un moment dat se opriră. Se auzeau vorbe. Maiorul le făcu semn să tacă şi el se duse la marginea unei stânci. Drace! Simţi doar arsura aia într-o fracţiune de secundă şi abia avu timp să strige un…ajutor. Se prăbuşi pe loc. Camarazii veniră rapid îl puseră pe o targă şi se grabiră să se întoarcă spre tranşee.

Rana însă fusese una mortală. Un lunetist român îl nimerise pe prinţ în stomac. A doua zi Prinţul Moştenitor al Bavariei muri, aici, în Dealul Spinului, în Loviştea Românească, în 8 noiembrie 1916.

Săpăturile de acum doi ani din Perişani au scos la iveală  un tablou dramatic, soldaţi sfârtecaţi de obuze, cu picioare lipsă,  cu mandibula sărită. O imagine care aduce, din timpuri, povestea unei nopţi groaznice din 1916, când o întreagă companie românească a fost efectiv decimată de Corpul Alpin Bavarez, ultima redută a frontului românesc fiind aici, la Perişani.

România intră, în vara anului 1916, în Primul Război Mondial, dar, după o scurtă ofensivă spre Sibiu, soarta războiului se schimbă. Trupele austro-germane au început ofensiva pentru forţarea şoselei Câineni-Titeşti-Sălătruc, care le-ar fi deschis calea spre Curtea-de-Argeş şi partea de sud a ţării (Muntenia).

Iniţial, încercările trupelor germano-austro-ungare au fost respinse de români, cu pierderi grele, după lupte înverşunate, în care s-au distins, printre alte unităţi, regimentele 44 Argeş, 2 Vâlcea şi 1 grăniceri. Întărit cu detaşamente din diviziile 8 şi 9 bavareze şi apoi cu Divizia 218 germană, inamicul va deveni superior din punct de vedere numeric şi ca armament, deşi fusese adusă şi de către trupele române Divizia a XIV-a, retrasă din Carpaţii Răsăriteni. În cele din urmă, bazinul Grebleşti-Titeşti-Perişani şi, apoi, linia Călimăneşti-Scăuieni Şuici au fost ocupate de duşmani, după o rezistenţă de circa două luni a românilor.

Luptele din zona Poiana Spinului sunt de un dramatism greu de scris în cuvinte. Fortăreţele româneşti din pământ au rezistat eroic, niciun soldat nu a părăsit această linie a frontului. Deşi se confruntau cu Corpul Alpin Bavarez, un corp de elită german. Aici a murit şi prinţul Bavariei, Heinrich, fiind împuşcat mortal în stomac de o patrulă românească.

Revenind, nemţii au reuşit să spargă linia frontului după două nopţi de artilerie grea, au coborât spre Cozia şi apoi au încercuit Poiana Spinului. O întreagă companie românească a pierit, cu excepţia a doi supravieţuitori.

Zecile de soldaţi care au fost găsiţi în această vară sunt eroii acelei companii. Rămăşiţele lor vor trebui analizate, identificate şi returnate apoi urmaşilor din prezent, pentru ca generaţiile de azi să-şi îngroape creştineşte străbunicii care, în nopţile crude ale lui octombrie 1916, au apărat cu viaţa pământul românesc.

Poveştile Ţării Loviştei sunt multe, istoria românilor pare că aici a lăsat primul manuscris…