Cum a ajuns România să navigheze între Șoșoacă și Budeanu prin tunelurile din Bucegi
Azi România mare, cea mai importantă felie din gnososul popular se încadrează între cele două paradigme. Pentru că, personajele menționate în titlu pot fi numite brand de țară, paradigme, blazon, rezultantele a celor două categorii sociale, categorii care sunt catodul și anodul unei baterii răsuflate, numită România.
România lumpenului, a dezacordului gramatical, al subțiorilor pătați, al celor 100 de cuvinte, al pensionarilor care au votat în 90, la 45 de ani, cu Ion Iliescu, al celor care au primit apartament de la ”servici” și concediu prin UGSR la Eforie, asta este România care se circumscrie Dianei Șoșoacă. E România celui care stă vara în maieu alb, la bancă în fața scării, bate o tablă cu vecinul, suge o bere la pet, sparge semințe și savurează puștoaicele cu buze mari și fard strident de 16 ani de pe scară: ”Asta e a lu…?” ”Aha”. salivează și bea din bere. El însă condamnă pedofilii, i-ar castra, pe țigani i-ar omorî. Dar ascultă pe Salam și Vicoveanca. Ar zgâria Audiul vecinului cu ochelari, care probabil e corporatist, plus că are și barba aia țuguiată.
Are casă la țară. Una care se dărâmă, e pustie, cu o curte plină de bălării. După ce au murit ai lui, nu a mai călcat pe acolo. Doar nu e prost să se ducă înapoi la țară. De acolo l-a adus statul comunist în anii 70-80, la fabrică, la apartament, la oraș, la budă în casă și cadă cu faianță, unde a cunoscut-o pe Mioara, pe navetă, care lucra la ațe și papiote. Mioara stă acum pe balcon, cu bigudiuri în părul alb, cu jerseu peste capot și cu ochii de bufniță scrutează tot ansamblul de apartamente. Știe cine cu cine, când vine, la cine vine. Le bârfește pe toate dar cu toate e prietenă. Are serialul coreean și accesul direct. Fi-so e în Italia, la muncă, la agricultură sau la învârteli, fie-sa e și ea pe acolo. Ospătărița pe undeva. Cu ”Aurul” normal, la vot. ”Că așa se scapă țara de hoți! să dea înapoi făbricile care a furat străinii, de am ajuns sclavi în țara noastră, lăsată fără datorii de Nicu”
Aceasta este o matrice care activează masiv în orașele mici și mijlocii ale României. Au borduri noi, parcări trasate, primar bun care a pus foișoare, să stea omu la o tablă. Vine des pe aici prin cartier cu Hummer-ul. Îi strecoară o hârtie de 200 când dă noroc cu Costică. ”Trăiască șefu! Cel mai bun primar!”. De șase mandate. Și pe CDR-eu, apoi Pesedeu, apoi PDL-eu, apoi USL-eu, acum e cu ăștia de la putere.
Este o Românie universală. Mare, care rezidă în Șoșoacă. Este hârtie de turneseol. Când este așezată pe modul lor de a gândi imediat dă în culoare roș-carmin. De analiză. ”Mare doamnă e femeia asta și le spune pe bune, direct, Dianuța noastră”.
Ei sunt condamnați. Ei nu mai au nicio șansă. Poate să vină la ei, Arsenie Boca și să le spună să se vaccineze, vor sări imediat să-l ia cu pietre. Este o Românie ucigător de întinsă. Ca o masă lăptoasă, un vacuum uriaș care, precum o pompă vidanjabilă trage tot – tuneluri din Bucegi, Bill Gates, cipuri, colonia vestului, maghiari nenorociți, soroș, neomarxiști, LGTB, cărbune, mine închise.
Se mai poate face ceva cu ei? Exclus.
Dincolo, falia cealaltă e a lui ”pisi, a lui frate, a lui cf papusik” este proiecția pe generații a celui cu maieul alb. Este el și ea. El merge crăcănat, e îndesat, are brațele arcuite pe lângă corp, șapcă, tuns zero, sau cu forme. Tatuat peste tot, mai ales pe brațe. Chiar și cazier la 18 ani. Pentru violență, tulburarea liniștii. Trăiește din combinații, combinageală. Ea e pisi, lângă el. Nici ea nu are bacul ”loat”. Pe la 15 ani și-a consumat amorul într-o garsonieră la Tavi, la Oblete, la Șuriul. A rămas cu masculul Alfa. Jeansi întinși, poșeta cu sclipici, merge cu pași mici, cu sandale lucioase. fake-uri sau de la hoațe. Dezacord gramatical, printre baloanele de gumă de mestecat. Vorbește oricum vulgar. A fost și prin țări străine. Poate chiar a tapat de bani un italian bătrân sau a fraierit un pensionar spaniol. Acum e pisi lui Oblete. Și stie pe de rost despre Prodanca și Reghe. Oblete i-a promis că o duce în Dubai la șopingăreală.
Ei se uită la Budeanu. E cool. E ca ei. Există și pisi evoluate. Care au luat bacul la Agricol sau la Inudstrial 3 și apoi au intrat la Spiru. Pisi de aici e orientată. A fost plasată de anturaj pe lângă clasa politică. Pentru că e bunciune. A pus ochii pe ea, un lider local de partid, din orașul mic de provincie. Însurat cu o grasă, funcționară și trecută. Pisi e dulce și nu are prejudecăți. Prima dată a făcut-o în mașina de serviciu. Cu de toate. Are viitor dacă știe să fie fată bună. Oblete nu e trist, nici măcar gelos. Are o altă Pisi. El se învârte bine cu păcănelele. Are și trei spații deschise în toate trei cartierele.
Ei deja pun stăpânire pe oraș. Pe comunitate. Sunt fani Budeanu, e a lor, vorbește mișto, să fie a dracu, are știl, frate.
Ceva de schimbat? E posibil? Nu. Exclus. Cei de mai sus, cu cei de mai jos, compun peste 50% din populația României. De or să trimită OMS și alte ONG-uri mondiale, misiuni umanitare aici, precum în Congo sau în Haiti. Numai că aici triburile au 5g la telefon și par umanoizi caucazieni la prima vedere.
Restul? Sanitarii sunt 30%. Independenții, masa tăcută, masa care muncește după programul propriu. De regulă zi lumină. E o masă care se zbate să supraviețuiască. Din păcate, din 10, ajunși la vârsta adultului, pleacă 5. Anglia, Germania, Canada. Și nu se mai întorc. Sau se enclavizează în micile cartiere de la periferia orașelor, printre noroaie și străzi înfundate. În aceste ”bunkăre verzi” să nu îl vadă nici pe Costică și nici pe Pisi și Oblete.
Liviu POPESCU
