Cum a ajuns Dăeștiul acel cămin, acel ”Acasă” pentru cei care locuiesc pe malul stâng al Oltului
Riviera Oltului frumos are un nume, un nume care coboara ca un taior de vară de sus de pe culme spre râul regal, riviera din stânga Oltului are un nume, un blazon, este fermecatoarea localitate a Dăeștiului.
Miroase a tei acum la Dăeşti iar socul lumineză ziua caldarâmul cu putere, de pe marginile frumos dantelate a străzilor care urcă până pe culmine subcarpaților de Vâlcea.
Iar de sub albia Oltului, dimineaţa se ridică ceaţa ielelor care se urcă sus spre Runcu. Este o poezie care adună primele frunze de mesteceni albi şi primele tăceri ale păsărilor de vară.
Dăeştiul un uriaș arhipeleag adună rezidenții de la oraș, atrage ca un magnet, pe cei care iubesc natura și liniștea codrului, fiind și o comună turistică, primul popas înspre munte, prima alegere a nordului de mai sus de Râmnic.
Administrată impecabil de George Popolan, localitatea are drumuri, apă, canalizare, în foarte scurt timp gaze, școli moderne, grădinițe, parcuri de recreere, fiind o oază absolut superbă pe această rivieră a Oltului.
“Vrem să fie pentru toți un Acasă. Omul care termină jobul la oraș sau în altă parte a țării, să vină aici cu plăcere. Cu relaxare. Să intre în curte, să aibă tot confortul, să se bucure de liniște, de aerul curat. Dăeștiul să fie căminul pe care ni-l dorim cu toții. Acolo unde în zilele libere să faci sport, să joci un fotbal, să iei o bicicletă, să faci drumeții, să mergi le pescuit, să ai grijă de sănătatea ta. Asta a fost proiectul meu. Să fac din Dăești acel Acasă, pentru oricine”, spune edilul Popolan.
Așa este, Dăeştiul se schimbă, acolo unde Traian a avut cel mai mare castru de pe Olt, azi se ridică una din localităţile cu potenţial agro-turistic imens. Se aşteaptă investitorii şi nu au cum să regrete dacă vin aici, pe colinele Dăeştiului.
Nimic nu se compară, sincer, cu panorama Oltului de sus, lacul de la Dăesti este ca o mare liniştită a Vâlcii, o pictură reuşită a unui Dumnezeu care a binecuvîntat acest judeţ.
Un articol….m-ati pierdut la asemanarea comunei cu un arhipeleag si un anume lac cu o mare…in acesta grupare de insule din acea mare linistita nu exista infrastructura si apa in toate zonele locuite. Pana la intrarea in curte trebuie strabatuta o jungla, de preferat cu o maceta (ca tot ii plac autorului asemanarile exotice). Odata ajunsi in curte nu avem parte de tot confortul mentionat, deoarece la apa se ajunge strabatand alta parte a junglei. Un elicopter ar fi de preferat ca mijloc de transport/ambulanta/pompieri, ca de infrastructura si apa ne-am lecuit demult. Pentru cine e interesat de traiul sustenabil, off-grid, recomand👌
„Cum a ajuns Dăeștiul acel cămin, acel ”Acasă” pentru cei care locuiesc pe malul stâng al Oltului”
Din start titlul tradeaza o inadvertenta. Nu neg gandurile bune si buna intentie insa de la paradisul creionat cu patos ,cu insertii poetice cum ca „arhipeleag” „marea linistii” , „taceri ale pasarilor de vara” pai daca tac pasarile inseamna ca a tacut tot (advice autorului)
„Vrem sa fie pentru toti un acasa”
Apropos de cotul Oltului,cel mai frumos se vede se sus unde ca sa ajungi ai nevoie de rezistenta,conditie fizica.Odata ajuns acolo ti se taie respiratia si la propriu si la figurat dar nu mai cobori trei zile pt ca nu exista cale de acces,nu exista apa curenta,nu exista nimic in afara de dorinta de a ajunge la caminul tau .
Respiratia nu ti se mai taie datorita frumusetii peisajului ci se taie din cauza gandului ca trebuie sa mergi 30 min pt o sursa de apa potabila in Romania sec 21 ! 30 min dus/30min intors.
Zona este superba,potential turistic maxim dar ce bine ar fi sa ne mai aplecam urechea si asupra problemelor cetatenilor urbei.
Din pacate nu este valabil doar pt Daesti. Inca avem localitati in tara asta unde unii sunt considerati cetateni de „mana a doua” Pacat !
Ne plangem ca dispar traditiile si oamenii harnici.