Cronica unei morți anunțate. Fosta mănăstire Titireciu a început să se prăbușească

 

     Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” a fostei Mănăstiri Titireciu din Ocnele Mari e una dintre valorile alese ale artei și arhitecturii vâlcene. După ce am dus grija bisericii de la Țeica, tot o fostă mănăstire din secolul al XVII-lea, aflată în imediata apropiere a zonei de prăbușire a cavernei de sare din anul 2001, dar printr-o minune biserica a scăpat întreagă, sondele s-au mutat în zona bisericii de la Titireciu. Atunci l-am întrebat pe domnul care ne aducea spre avizare documentațiile tehnice de la E. M. Râmnicu Vâlcea , ce șanse are Biserica de la Titireciu să scape nevătămată, iar dumnelui zâmbea și atât. Măcar să fiți faire play, il provocam eu. Știu că nu puteți să stăpâniți 100% marea aceea de sare de dedesupt, dar măcar lăsați-ne timp să putem scoate catapeteasma și icoanele brâncovenești care au mai rămas după ce biserica a fost jefuită de hoții are i-au furat icoanele și ușile împărpătești. Eventual și o parte din fresca zugrăvită de popa Gheorghe, fratele său Andrei și ucenicii Dumitrașco și Mihai, în 1746. Sau măcar tabloul votiv cu chipurile ctitorilor, fiindcă sunt documente istorice și valori artistice rare. Omul nu avea ce să răspundă. De altfel, nici noi – directorul meu, dl. Florin Epure, și cu mine – nu puteam face altceva decât să scriem memorii către miniștrii noștri  de la cultură și către toate instituțiile care erau implicate și să înaintăm documentațiile la Ministerul Culturii, fiindcă gravitatea probemelor depășea aria noastră de competență și de decizie. Colegi din minister și chiar doamna Tereza Sinigalia au încercat să ajute biserica de la Titireciu punând-o în discuție în reuniunile forurile naționale și internaționale care aveau în obiectiv monumentele valoroase de artă și arhitectură aflate în pericol.

     Tăietura de montaj din filmul romantic despre salvarea patrimoniului, a identității spirituale și culturale s-a produs acum câteva zile. Partea superioară a tâmplei (catapeteasma) din lemn de tei aurit sculptată cu măiestrie, s-a fracturat și s-a prăbușit, împreună cu Proorocii, Apostolii, prăznicarele și Crucea Rătignirii care îi încununa coronamentul. Asta s-a întâmplat la prima vedere. Sigur este însă faptul că biserica are nevoie de o expertiză tehnică a structurii de rezistență  și de lucrări de consolidare, și asta în regim de urgență, iar cei care exploatează sarea de dedesupt sunt datori să o facă. Până atunci însă, partea superioară a catapetesmei trebuie să fie depozitată, cu icoane cu tot, fie la Sfâțnta Arhiepiscopie a Râmnicului, fie într-un spațiu adecvat de la una dintre mănăstiri, pentru că nu mai poate fi remontată în biserica de la Titireciu fără a fi consolidată și restaurată în prealabil. Și nici lăsată în aer liber sub un șopron.

                                                                                                                                          Ligia Rizea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *