Crăciunul la Vâlcea este magie. De aici, el pleacă în toată țara….

Crăciunul la Vâlcea, din primul județ al României,  coboară timid dinspre Carpații Surului, primul creștet albit de zăpadă și intră prin poarta săseacă din Câineni, cu magi, cu Hristos, colinde, brazi împodobiți, gutui la geam. Crăciunul urcă spre Loviștea, prin zăpezile Boișoarei nobile, prin Titeștiul romanilor, până sus, la streașina Perișanilor, lăsându-se încet apoi la Olt, prin Racovița aristocrată.

Albul și zăpada acoperă cel mai frumos județ al României, Crăciunul se cațără pe Țurțudan, în ritm de blues la Brezoi, mergea cu luntrea la Mălaia cascadelor și se urcă pe frumoasă pârtie de schi a Voinesei, luând apă din Gâlcescu.

De aici, Crăciunul aleargă pe drumul stațiunilor, scăldându-se în apele fierbinți care țâșnesc ca un Vezuviu termal la Căciulata, venerabila doamnă, a Călimăneștiului. De aici Crăciunul se joacă pe sub tivul Coziei, prin Sălătrucel și Berislăvești, devine pios la Athosul din Muereasca și valsează pe Olt între Dăești și Bujoreni.  Aripile Crăciunului ating sus, pădurile de la Runcu.

Crăciunul frumos se încălzește la o cafenea din frumosul Râmnic, asculă un jazz cuminte în colind și pleacă la promenadă spre satul ceramicii albe de Vlădești, la Măglașii de sub muntele Builei, așternând apoi albul discret în stațiunea Olăneștilor.

Crăciunul vine spre Mihăeștii Brătienilor, trecând prin minele de sare ale Ocnelor voievodale, trece dealul la Buneștiul aristocrat, se joacă în Stoeneștii Zmeurătului și aleargă între Pietrarii de Sus și cei de Jos, pentru a se odihni helvetic, sub Alpii Bărbăteștiului. De aici, se strecoară pe sub munte până al Coștești și la Tomșani, după ce albește cerdacurile minunate din Bogdănești. Trece dealul la Păușești, prin Cernele și pleacă cu luntrașii pe Bistrița, până în Frânceștii doamnei Brâncoveanu. Cu un popas în Govora, minunată și tăcută stațiune nedescoperită.

Din Băbeniul celor trei națiuni, Crăciunul ia bacul vechi al Oltului până la Galicea Cremenarilor spre Budeștiul domnesc. Cu o aripă se întinde spre Golești iar cu cealaltă la Milcoiu, trecând prin Gâltifani spre Topologul aristocrației valahe. Merge pe cărări haiducești până la arhipeleagul de sate al Stoileștiului și printre pâraiele înghețate ale Dăniceului. Crăciunul coboară spre Olanu Oltului și printre fermele cuminți ale Drăgoeștiului.

La Drăgășani Crăciunul nostru merge prin crame, binecuvântând vinul, spre Prundeni Transalpinei viticultorilor, zâmbind frumos la iazul lui Orlea din Orlești. Din satul apelor pe nume de Scundu, o taie pe derdeluș, din nou spre Olt, la Ionești, dar nu pentru multă vreme, în comuna lui Cuza, a moșnenilor Șirinesei, face stânga, cu alaiul lui alb, al primei zile de Crăciun. 

De aici, trece pădurea Cotoșmanului, prin Popeștiul Firijbei, spre comuna conților de le Oteșani întorcându-se prin pădurea misterioasă a Cernișoarei. Crăciunul magic gonește prin Roești, într-un cadril de operă vieneză, ținând Pesceana pădurii Higi, cu Stăneștiul bisericii de lemn, apoi comuna patriarhului sfânt, Glăvile cu Lădeștiul lui Ierunca. Amărăștiul nobiliar și Crețeniul lui Negreni se adună la această adunare de Crăciun. Un Crăciun care urcă din Fârtățeștiul schitului spre Roșiile bujorului, cu mantia lungă albind Tetoiul lui Bogdan Amaru.

Crăciunul trece repede dealul spre Lăpușata Cernei, vâslind în sus, spre Copăcenii merelor domnești, urcând prin Stroeștiul Măgurei ca să treacă dealul spre Măldăreștii culelor.

Crăciunul se odihnește din nou, în cafenelele Horezului, printre ceramica sfântă, a creatorilor lumii. În sunet de talangă merge la Vaideeniul transilvan și se retrage cuminte în frumoasa regină a județului, Slătioara subalpină. De aici, dansează în ritm nebun prin Mateeștiul Crăciunilor, prin Berbeștiul cuminte, cu biserici și conace, aducând cu pelerina albă, șla bradul împodobit, Alunul frumos.

Din Sineștiul elegant se lasă în jos, spre Grădiștea columnei. Prin Liveziul Piei Brătianu, se oprește la castelul Zătrenilor, pentru un randez vous în Lăcusteni. Crăciunul pune alb la concacul Otetelișenilor din Bălcești, scrie cu stiloul vederi frumoase pe Valea Mierii din Ghioroiu și apoi colorează intersecția divină dintre Cerna și Olteț, la Diculești. La Făurești, o aduce pe frumoasa Tinca să apere marginea județului frumos la Laloșu.

De la Valea Mare a dogarilor Crăciunul se apropie de sculptorii din Măciuca. Creând o suprbă cupolă de iarnă pe malul Beicăi din Mădulari până la condurul Șușaniului. Face un salt spre Gușoeniul curat, cu aripile trezându-l din somn de la schit pe Stroe Buzescu din Lungești. Se oprește la Sutești, sub dealurile Bobriceștiului, ia binecuvântare de la Dobrușa Ștefăneștiului și se încarcă cu ultimul aer patrician la Voicești. De aici, pleacă în întreaga Românie, să aducă, lor, Crăciunul vâlcean.

Liviu POPESCU