Copilul de ţărani din Copăceni care a făcut 17 ani temniţă grea rămâne un reper moral şi intelectual pentru judeţul nostru

S-a născut la Copăceni în 1912. Într-o familie de ţărani modeşti, pe malul Cernei. Acolo îşi petrece verile, cu oile pe dealurile Vâlcii. “Purta haine de la fraţii mai mari”, îşi aminteşte el dar în clasa 1 spunea deja că e român din “România Mare”. A fost primul elev din clasele primare, cu rezultate la învăţătură şi preotul satului şi dascălul i-au convins pe părinţi să-l trimită pe Gheorghiţă la Râmnic la şcoală. Chiar dacă tată său vine o bucată de pământ şi o parte din vite. “Copilul are dragoste de carte. Va avea un destin hărăzit frumos de Dumnezeu”, a spus dascălul.

Tânărul Gheorghe Popescu studiază  la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1924-1932), apoi Facultatea de Teologie din Chișinău (1932-1936), Facultatea de Litere și Filosofie din București, Institutul de Artă bizantină și a sud-estului european de la Universitatea din Strasbourg, cursuri de Artă creștină și Bizantinologie la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris;

Popescu susţine doctoratul în Arte la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

Pleacă pe front în Al Doilea Război Mondia. Ca ofiţer ia parte la războiul anticomunist din răsărit, fiind decorat cu Ordinul ,,Coroana României”, cu spade, în gradul de Cavaler cu panglică de ,,Virtute Militară”. Este iniţiatorul, în 1947, imediat după ocuparea Romăniei de către sovietici, al mişcării de rezistenţă ,,Vlad Ţepeş II”, contra comunismului. Manifestele grupului se tipăreau şi multiplicau sub nasul Siguranţei la Ministerul Cultelor unde, în 1947, Gheorghe Popescu-Vâlcea era director. Aici era acompaniat de prietenul său, preotul de la Biserica Stavropoleos din Bucureşti, cu un nume înădit şi el de la satul de origine tot din Vâlcea, Dumitru Iliescu-Palanca. Preotul Iliescu primea chiar în altarul Bisericii „Sfinţiii Arhangheli Mihail şi Gavril” jurămintele celor ce aderau la mişcarea de rezistenţă. Arestat în 1948, torturat la M.A.I şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani de muncă silnică, execută 16 ani în temniţele de la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Lugoj şi Gherla.

În închisoare a scris un imn al rezistenţei naţionale care „se bătea la perete” în închisorile rezistenţilor (“Voi, ce-aţi căzut în cătuşe, şi fiare, / Voi, ce-aţi căzut pe altarele sfinte,/ Voi, schingiuiţi fără de cruţare/ Lauri prinos, lacrimi pe morminte.// Lupta voastră, jertfa noastră,/ Toţi jurăm, vă vom urma,/Jertfa voastră-i viaţa noastră,/ N-am trădat, nu vom trăda…”).
A fost eliberat prin graţiere în anul 1964.
A lucrat ca inspector general de specialitate, vicepreşedinte şi profesor la Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, pănă la pensionare.
Specialist reputat în arta bizantină, ne-a lăsat în 1940, ,,Simbolul crucii în gândirea şi arta creştină”; 1941, „Consideraţii asupra artei bizantine”; 1989, ,,Cărţile populare miniate şi ornate”.
După o muncă asiduă de documentare, încredinţează tiparului albumul ,,Miniatura romănească” în anul 1981, afirmănd: ,,Dorinţa iluştrilor noştri înaintaşi-exprimată aproape în termeni de poruncă de către Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Ioan Bogdan- se împlineşte astăzi prin nobila iniţiativă a editurii Meridiane de a publica seria cu scopul de a explora şi valorifica pe cale editorială, în condiţii grafice optime, tot ceea ce s-a mai păstrat din tezaurul miniaturisticii şi caligrafiei romăneşti” (Miniatura Romănească., Editura Meridiane, Bucureşti, 1981, p.8.)

A inteprins nenumărate cercetări legate de motivul iconografic ,,Hristos-viţa de vie”.
În 1993 îi apare la Editura IBMBOR, Bucureşti cartea de versuri ,, Cuvinte din temniţă”. Dincolo de marile teme ale poeziei româneşti de detenţie, în genere, prezente şi în lirica sa (boala, foamea, suferinţa, cumplitele avataruri ale “reeducării”, credinţa în Dumnezeu şi dorul după lumină şi liberate al deţinutului politic), poezia lui Gheorghe Popescu-Vâlcea impresionează prin rafinamentul expresiei şi delicateţea sentimentelor. “Bate vânt de toamnă-afară,/ Printre ramuri plâng castanii,/ Peste viaţa mea amară,/ Pică frunze, zboară anii.// Peste ţarini pustiite,/ de de-asupra se cern norii,/ Dorm zăvoaie ruginite,/ Către zări se pierd cocorii.// In pridvor, bătrâna mamă,/ Toarce-n caier şi veghează,/ Varsă lacrimi în năframă,/ Aşteptând ca să mă vază.// De la biata gându-mi vine / La mormântul fetei, care,/ A murit gândind la mine,/ A murit de dor şi jale.// Peste lespezi funerare,/ De frunziş şi iederi pline,/ Arde-un muc de lumânare,/ Ţes păinenjenii ruine.// Dinspre zările de-acasă/ Mă întorc din nou în mine,/ Greu surghiunul mă apasă,/ Si cătuşa strâns mă ţine (…)”. A murit la 7 aprilie 1998.

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

”Perioada de anchetă  este cea mai dramatică pentru că te suspun la tot felul de şocuri, de torturi, aşa că pentru ei nu conta dacă persoana trăieşte sau moare după aceste procedee ale lor. Pe mine m-a arestat şi m-a trimis la Prefectura Poliţiei Capitalei. Acolo am stat două luni de zile până când au cules ei toate datele, au făcut dosarele. Atunci  ne scotea din când în când, în miezul nopţii, la ora 1, te scotea de trei sau patru ori pe noapte. Procedeul era că te ducea într-un subsol, iar acolo era o groapă cu apă şi o placă de metal . Te întindea pe placa de metal şi îţi administra o serie întreagă de lovituri. Cine putea să reziste, rezista, cine  nu, îl băga în apă şi îl răcorea acolo. Pe urmă iar te scotea şi iar te ducea de te ancheta într-un birou şi iar te purta.

Anchetele de la Securitate erau, așa cum povestește Gheorghe Popescu-Vâlcea, îngrozitoare. Anchetatorii-torționari trebuiau să dea dovadă de maximă pricepere pentru a obține de la victime declarațiile de care aveau nevoie iar deținuții încercau din răsputeri să reziste. Deseori, tortura psihică era mult mai greu de suportat decât cea fizică. Gheorghe Popescu-Vâlcea a făcut un stagiu aproape complet de detenție politică în vremea regimului comunist, adică a fost arestat în 1948, în primele loturi și a ieștit din închisoare în 1964, când au fost grațiați deținuții politici. Absolvise Facultatea de Teologie la Chișinău, pe cea de Litere și Filosofie la București, un institut de Artă bizantină la Strasbourg, cursuri de bizantinologie la Paris. În 1947, a inițiat Mișcarea de Rezistență Vlad Țepeș, ceea ce i-a adus o condamnare de 20 de ani muncă silnică din care a executat aproape 17, la Jilava, Văcărești, Aiud, Lujoj, Gherla.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *