Comuna primului bac peste Olt (bacul Bucurescilor) şi a cancelarului lui Mihai Viteazu şi-a sărbătorit duminică ziua

Galicea începe cu o deltă, cu lebede, cu stârci, cu stuf şi grinduri, cu salcii şi cu un popas cu apa Brătienilor şi vine ca un pandativ de-a lungul Oltului şi mângâie frumos răsăritul acestui judeţ unic al României.

De la fântâna Brătienilor se desface, astfel, una din comunele celei mai frumoase margini de Olt, un spirit muntenesc adus în harta Olteniei, de la merii de sus spre lişiţele gălăgioase ale deltei de jos.

Aici, istoria a fost legată de Mihai Viteazul, de boierii vlastelini, de lumea aristocrată şi de nebunia din secolele pre-renascentiste, când lumea europeană se aşeza, pregătind frumoasele evoluţii socio-culturale ale secolelor XVII – XVIII.

Lunca Topologului era drumul Bucureşcilor şi un tranzit comercial de mărfuri  avea loc în mod regulat. De aceea, Galicea este centru paşoptist, care, ulterior, este ales drept loc pentru adunările ad-hoc din timpul lui Cuza.

Avem primul bac la 1810, chiar la Galicea, făcându-se legătura cu zona viticolă de peste Olt şi cu Bucureştiul. Bacul a funcţionat timp de peste 130 de ani. Potrivit scrierilor, „era un bac mare, care ajuta şi la trecerea oilor, dar şi a caravanelor cu vin şi grâne”. Era bacul care asigura tranzitul oilor, mărfurilor din Oltenia de sub munte spre Bucureşti.

Azi comuna care numără 8 şantiere, toate venite a schimba total infrastructura localităţii, şi-a sărbătorit ziua. Toată suflarea din Galicea a poposit în parcul comunei pentru a se bucura de muzică, de prezenţa celor plecaţi în alte colţuri. O localitate care ştie să se distreze.

Să nu uităm că este comuna aurarilor, aici la confluenţa dintre Olt şi Topolog. Dar şi a cremenarilor, a celor care comercializau piatra care scoate foc. Toată lumea care lucrează în zootehnie, în pomicultură, în mica industrie s-a distrat, a socializat, profitând de vremea caldă, de început de vară.

AP