Clasă Politică Mediocră Vs. Protestatari Decrepiţi, cel mai Irelevant Binom al zilelor noastre
Este dramatic să ajung să spun azi, acum, faptul că avem cea mai slabă clasă politică din ultimii 28 de ani şi, în acelaşi timp, cea mai decrepită mişcare de rezistenţă, de proteste sau cum s-or mai numi ele…
Acesta este Binomul Mediocru în care trăim.
Iliescu, Băsescu, Coposu, Năstase, plus toată pleiada de baroni, feudali sau cum se mai chemau ei – Berceanu, Duvăz, Sassu, Văcăroiu, Dăianu, Dan Ioan Popescu, Brucan etc. Că erau pe dreapta sau pe stânga, aceia erau de liga I. Erau politicieni de forţă, oameni care umpleau talk-show-urile televiziunilor care au dat moderatori pe vremuri – Tucă, CTP, Mândruţă…, care te ţineau captivi.
Nu mai este clasa aceea politică, azi sunt doar nişte fantezii, avem acum un fel de paranghelie politică, unde se confruntă miniştrii anonimi ai lui Dăncilă (Dragnea), zbieracii USR şi ai chitaristului de curte veche Orban şi vreo câteva zeci de mii de haştagieni de pe stradă, anti-pesedişti de stil, că doar e fashionable, e cool, e de Cărtureşti. Un preşedinte lipsă, un Dragnea perimat, asta avem ca spectacol, un fel de Vocea României, pe stil politic.
Da, scena politică din prezent este doar o emisiune de divertisment, cu Chichirău şi Andruşcă de la Economie sau Popa de la Educaţie, cu Turcan şi cu Teneliştii care spun că PSD e de dreapta şi alte urlete cu „Ciuma Roşie” Vs. „Statul Paralel”.
Un Binom bulevardier, obscur, format din Putere şi Opoziţie (aia din parlament şi aia gălăgioasă de pe stradă).
Anii ’90 au fost cu adevărat anii în care au fost confruntări de idei, de stradă, când elitele aveau ceva de spus, când exista forţa argumentului, a opiniei, când gazetele aveau editoriale, când presa se citea pe nerăsuflate.
Am fost în acele vremuri în Bucureşti, am ars politic, am ars civic, am mers pe străzi, m-am confruntat cu mineri, cu scutieri, am strigat împotriva lui Văcăroiu, am mers la mesele rotunde ale Alianţei Civice (ce Turneu de Mare Slam a fost meciul PDSR – CDR!), am trăit şi atins acel Binom de Forţă.
În antiteză, trăim azi o eră anonimă. Un matineu politic, cu generaţii ale formei fără fond, fie în politic, fie în stradă, fie pe facebook, unde postacii de ambele tabere joacă, probabil, în concursul „Cel mai tâmpit comentariu câştigă!”
Nici nu m-a interesat cine sunt miniştrii, cum nici nu am ascultat discursul vreunui lider al opoziţiei. Vorba lui Hunor: este irelevant.
„Concluzia este una singură: o lipsă totală de viziune, lipsa acută a unui proiect de ţară. Ne îndreptăm spre o situaţie atât de tragică, încât orice altă discuţie între cei care au câştigat alegerile parlamentare şi cei care sunt în Opoziţie este o pierdere de timp şi este absolut irelevant dacă până în 2020 mai votăm trei-patru-cinci guverne sau dacă Opoziţia va fi sau nu în stare să lanseze un proiect credibil, pentru o altă majoritate sau se va limita doar la utopia alegerilor anticipate şi la solicitarea unui premier non-PSD, fără să fie în stare să facă o propunere viabilă, agreată de toate partidele aflate în Opoziţie. Sunt chestiuni irelevante.”
Liviu POPESCU