Clădirea “Donca Simo” – ruina boschetarilor din faţa Primăriei Râmnicu Vâlcea

“Donca Simo era o poeta muncitoare, “eroina” unor poezii comuniste recitate in nestire de pionierii si scolarii de pe vremea lui Gheorgiu-Dej.

Donca Simó (o biată tânără, prinsă pe când tipărea manifeste, cu al cărei nume au botezat comuniştii, după cucerirea puterii, zeci de şcoli, grădiniţe, întreprinderi, ba până şi un cinematograf…),
În 1936 a avut loc un proces la Craiova, în care acuzaţii erau 19 comunişti, în frunte cu Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn. Ceilalţi membri ai PCdR erau:…….. si Donca Simo”

Donca SimoÎn Râmnicu Vâlcea, Donca Simo este numele sub care era cunsocută grădiniţa de lux unde au învăţat beizadele primelor autorităţi comuniste. De fapt este o veche cladire istorică, naţionalizată după război. Un fost conac boieresc cu pivniţă şi arhitectura specifică Vâlcii, situat chiar în apropierea Primăriei Râmnicu Vâlcea.

Comuniştii au făcut din acest conac grădiniţă, i-au dat numele nefericitei tinere comuniste interbelice şi până în 1989 aşa a şi rămas.

Drama acestei construcţii se petrece abia după revoluţie, o poveste care a dus ca azi, la nici 50 de metri de primăria Râmnicului să avem cea mai paraginită clădire, o construcţie unde dorm boschetarii oraşului.

După 1990, Inspectoratul Şcolar Judeţean a dorit să mute aici Casa Corpului Didactic şi chiar să amenajeze un club al cadrelor didactice, însă totuşi clădirea nu a beneficiat de lucrări de reabilitare. Şi au rămas vorbe şi poveşti frumoase de adormit profesorii. În 1996 a existat un plan de restaurare, dar se pare că au apărut mai multe variante şi conflicte între cadrele cederisto-ţărănisto-liberale de la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Aşa că acest plan nu a mai putut fi aplicat, cu atât mai mult după ce foştii proprietari şi-au revendicat clădirea în instanţă.

În anul 2000, procesul a fost câştigat, iar proprietarii au dorit să demoleze construcţia, dorind să valorifice terenul de sub ea, fiind situat în zona centrală a municipiului. Deci implicit preţul ar fi fost unul frumuşel.

Primăria Râmnicu Vâlcea nu a putut elibera autorizaţia de demolare, clădirea fiind situată într-o zonă protejată din punct de vedere istoric. În consecinţă clădirea a rămas abandonată în ultimii 11 ani, aici adăpostindu-se oamenii străzii. După informaţiile primăriei, nu mai puţin de 7 familii se adăpostesc în subsolurile şi în camerele degradate ale acestei clădiri, în realitate numărul acestora putând fi şi mai mare.

În prezent cetăţile dacice arată mult mai bine decât arată această ruină plină de gunoaie, câini madianezi şi buruieni. Este o pată pe obrazul Râmnicului şi sperăm ca autorităţile să ia de urgenţă măsuri. Nu se poate ca în zona centrală a unui oraş, să avem parte de asemenea mumie. Proprietaruul care se spune că ar fi prin Bucureşti ar trebui adus de barbă aici şi obligat să facă ceva în acest sens!

AP

2 comments

  • Coveianu Marin Petru

    Primaria de ce nu preia cladirea, le este teama ca se vor contagia de comunism ? Oricum provin din comunisti, dar cel putin sa caute sa dea aspecvt si frumusete orasului, sa nu lase o cladire in paragina de teama virusului al comunismului.

  • maria

    De unde ideia “grădiniţa de lux unde au învăţat beizadele primelor autorităţi comuniste”? Prin anii 50, 60 era singura grădiniță cu program prelungit din oraș. Așa că de unde să alegi?
    Altminteri articolul foarte interesant ca toate celelalte pe care le publicați. Felicitări!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *