Cîțu sau Orban? Va reuși Iohannis să așeze PNL-ul pe axa premierului sau conservatorii se vor impune în fața președintelui

Iohannis mai are 3 ani jumătate de mandat și apoi nu știm ce va face. Va rămâne sau nu în politică, va prelua frâiele PNL? Dacă da, de la cine? Îl mai vrea partidul înapoi pe cel care a câștigat 2 mandate în fruntea țării?

Sunt multe întrebări iar răspunsul la ele depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în acest an, odată cu alegerile interne din partid. Pentru că PNL se află la o răscruce de drumuri. De fapt se află la zona de graniță, accede spre o nouă paradigmă, iar dacă vrea să supraviețuiască, va trebui să înțeleagă că România se află în trendul nou al adversității  liberalismului/conservatorismului, vechiul său dușman din era industrială, social-democrații nu mai sunt ideologic adversari, dimpotrivă pe alocuri chiar aliați.

Partidul Național Liberal s-a creat în era industrială, atunci venind ca o opoziție la conservatorismul feudalilor de veac XIX și ulterior în opoziție cu clasa muncitoare, PNL devenind treptat pentru mai bine de 100 de ani, exponentul industriașilor și al capitalismulului național, într-o lumea a statelor, a cetăților independente.

PNL a fost așadar un exponent al noii aristocrații economice, cu principii, reguli național-conservatoare, concepte care privesc familia, religia, națiunea, particularitate. Liberalismul magnaților, al patronatelor a condus lupta cu comunismul și în cele din urmă a învins-o, în latura economică.

Însă lumea se schimbă. Liberalismul pe care îl știam noi în urmă cu 30-40 de ani s-a schimbat, din liberalism economic a devenit unul social, asta odată cu dispariția granițelor, cu o economie globală, cu spargerea diferențelor de rasă, religie, sex, națiune, liberalismul actual nu mai are deloc o latură principală economică, ci una socială, progresistă, mai degrabă apropiată de principiile social-democratice decât conservator funciare. Liberalismul încremenit în trecut este specific azi ultraconservatorilor, antiglobalismului.

PNL din România se află așadar în zona unde trebuie să-și definească de acum înainte calea. Iohannis, din toate poziționările sale, îl vedem mai degrabă adeptul politicii deschise, novatoare, progresiste și mai puțin conservatoare. La fel și premierul Cîțu. Cîțu este prea puțin un liberal de modă veche, el este exponentul noii generații politice, mai mult europene decât românești-conservatoare. Nu provine din lumea baronilor galbeni, nu are o apetență pentru un model funciar, este mai degrabă un hipster, de la atitudine, vestimentație până la opinii politice.

De cealaltă parte, Orban este ”The last man standing”. Supraviețuitorul erei vechi politice, vine din epoca Băsescu, Tăriceanu, Antonescu, Năstase. Ceilalți nu mai reprezintă nimic azi, Orban se străduie să țină încă steagul sus. Orban pierde susținere în Ardeal, mai ales în Cluj, oraș conisderat fieful progresismului din România, rămâne însă o opțiune în județele extracarpatice, ceva mai conservatoare.

Altfel spus, prin alegerea lui Ludovic Orban, PNL va rămâne în zona conservator națională cu accente progresiste, prin alegerea lui Cîțu, PNL se schimbă profund în noua paradigmă globalistă, centrându-se o societate deschisă-progresistă cu doar vagi accente național-conservatoare. De fapt cei doi adversari de catifea încă, sunt exponenenții generațiilor politice din România dar și electorale. Cîțu vine în politică, odată cu millennialsi-i, Orban apare în politică odată cu consolidarea baronilor portocalii, roșii și galbeni, la granița anilor 2000.

PNL la această oră, este așadar un partid cu două curente, unul transilvan cu orientare spre model multicultural, cosmopolit și un altul care însă se poate suprapune cu ”pesedismul”, dacă definim astfel, modelul funciar de a face politică conservatoare în România, unde liderul local contează, prin conducere autocrată, despotică, fiind un jupân de județ, oraș sau sat.

Iohannis este vizibil, din ce în ce mai mult, că merge spre Cîțu. România fiind deja o anexă a societății globale, spre deosebire de vecinii săi, care încă se luptă pentru menținerea unei individualități providențiale. Orban al nostru este, dacă vrem să spunem în sens axiologic-politic, un frate mai mic al Orbanului maghiar.

În România, restul partidelor au înțeles bine zona de tranziție în care ne aflăm ideologic. PSD știe bine această regulă (doar era cât pe aci să fie expulzat din familia stângii europene) dar este foarte greu la ei, disocierea internă, pentru că la PSD, curentul ultraconservator este uriaș în electorat și riscă să-l piardă dacă renunță brusc la mesajul de tip AUR.  În schimb USRPlus, partid care ar fi trebuit să fie vehiculul progresist, descoperă zilnic faptul că în partid au pătruns, cu valul, un procent colosal de oportuniști și amatori care pun în pericol, exact fundamentul partidului, cheia de funcționare.

Așadar, la toamnă vom vedea dacă inițiala ”N” din PNL va mai avea sau nu valoare intrinsecă sau va rămâne doar o relicvă din epoca seculară a partidului.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *