Cîți din cei 4 milioane de alegători ai dreptei vor mai veni la vot în 2024?
În România, testul vaccinului a fost decisiv pentru a face o geografie a electoratului. La acestă oră avem în jur de 5,3 milioane de vaccinați. O cifră destul de redusă, la ce așteptări aveam dar care pune pe masa guvernanților și a partidelor politice stadiul de emancipare a României, la aproape 32 de ani de la momentul 1989.
Din această cifră eliminăm 1,3 milioane de vaccinați, cei de context, care au făcut-0 obligați de angajatori, de faptul că au vrut să plece din țară, în concedii, un electorat relativ, ne focusăm pe cei care s-au vaccinat până în 1 iunie. Când a fost maximul de doritori.
Adică 4 milioane. Și îi adresăm direct dreptei. Sunt cei care au înțeles cel mai bine, fără a merge pe indicațiile guvernanților, situația, sunt cei care respectă regulile, sunt ”occidentalizații” României, pe care îi definim ca electorat de dreapta. Care la ultimele alegeri au votat fie PNL, fie USR. Dar nu pentru că au identificat în cele două partide concepte sau mesaje coerente, ci pentru că prin votul lor au pus la colț PSD. Partid care încă se identifica cu era Dragnea, Dăncilă. Vorbim așadar de un electorat mai degrabă anti-PSD decât de unul pro-PNL sau pro-USR.
Este cel mai exigent electorat, de regulă compoziția socială a clasei de mijloc din România, cu venituri de la decente în sus și care nu pot fi manipulați, nu au vulnerabilități, pentru că au un discernământ propriu, autonom.
Din păcate, partidelor care le corespund pe acest palier, PNL și USR sunt departe de așteptările lor. Vorbim de un electorat ”occidentalizat mental” care are acest tip de așteptări. O societate cursivă, transparentă, care să permită cariere, care nu acceptă un stat corupt, neprofesionist, șpăgar, nu acceptă o politică de clan, mica înțelegere.
În ce măsură cele două partide PNL și USR corespund acestui tip de așteptări. Din păcate, dacă ne uităm la aceste două săptămâni de viață politică, putem spune clar că nu. PNL și USR au dat dovadă totală de iresponsabilitate, inclusiv liderul suprem, Iohannis a oferit rateuri masive în așezarea echilibrului politic. Mai mult PNL și USR nu înțeleg un lucru, și anume, din masa aproximativă de alegători din România, 4 milioane nu reprezintă suficient și este un electorat care nu vine la vot, în spirirt de turm. De regulă în România, votează în alegeri, maxim 10 milioane de români, dar de regulă vreo 9. Dar spre deosebire de alegătorii PSD care sunt disciplinați, alegătorii de dreapta nu vin la vot dacă nu sunt stimulați de oferte.
Așadar nici în condiții relativ normale, aceștia nu se prezintă în corpore, cei 4 milioane la vot. S-a văzut în 2016, după guvernarea anostă, insipidă și inodoră a lui Ciolos, alegătorii dreptei au fost maxim 2 milioane jumătate.
Mai rău este faptul că din cei 9 milioane de tăcuți (absenții eterni de la vot), dreapta nu are nimic. Ne bazăm strict pe fenomenul vaccinării. Și asta oferă alte rezultate. Pe care acum un an, le-as fi luat în derâdere. Cel mai mare bazin electoral din România anului 2021 îl are AUR. Dacă am asuma (Doamne Ferește!) că la vot ar merge sută la sută, cei 18 milioane de alegători, dreapta nu ar avea nici 25%, în schimb AUR și PSD are împărți poate echitabil sau chiar cu un mare avantaj pentru AUR, sectorul de 75%.
Așadar, sociologii din spatele partidelor ar trebui să aibă pe mână aceste cifre. Mai ales ai dreptei. Singura care la această oră are un compozit foarte bine definit de 4 milioane de alegători. Dar un compozit indisciplinat care nu merge la vot în intregime, dacă oferta nu corespunde. Iar în acest zile, dreapta vrea cu tot dinadinsul să demonstreze acest lucru.
În concluzie, anul 2024 ar putea fi unul extrem de nefast pentru dreapta românească, dacă cele două partide vor continua suicidul politic și nu vor găsi pârghii de a reforma societate.
În fine, nu fac precum Pleșu, dar este foarte posibil, ca PSD, obligat de context dar și de o nouă garnitură politică, să se modernizeze, spre o cheie diametral opusă, partidului lui Dragnea și Iliescu. Foarte greu, judecându-i trecutul dar nu imposibil.
Liviu POPESCU
