Cioloş ne recomandă să ne cumpărăm sufletul

M-am enervat foarte tare pe dl. premier Cioloș când a zis că, dacă românii nu fac donații ca să rămână acasă „Cumințenia Pământului”, înseamnă că nu-l prețuiesc pe Brâncuși. Ce să înțeleg? Că Guvernul României a ajuns în sapă de lemn? Că nouă, cu noul cod fiscal, ne-au crescut impozitele, dar lor li se scurg banii printre degete, te miri pe la cine și pe ce? Ia, să facă bine Guvernul României să cumpere „Cumințenia Pământului”, că, și așa, autostrăzi nu-i în stare să facă și nici nu are timp. OK! Donăm, dar mai întâi vreau să văd cât a donat domnia sa. Alb pe Negru! Nu, nu-i o greșeală, că e multă vreme de când ne tot scriem istoria pe pagini gata înnegrite.

Legea 182/2000 (a lui Caramitru, că „altcui altcuiva” ?!) republicată, art. 38, alin (2) spune: „Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar”. Prin urmare, „Cumințenia Pământului” nu prea poate părăsi țara definitiv. E drept că, fiind în proprietatea publică și expusă la Muzeul Național de Artă, unde eu o știu (și am plâns destinul românilor, umăr la umăr cu ea), este accesibilă oricând și oricui și poți avea o certitudine în plus că ea aparține poporului român.

Întreb: Cine vrea să ne disocieze, încă o dată, (a câta oară!!!), de ceea ce suntem? Îndemnul meu către românii de bun simț este să „cumpărăm” „Cumințenia Pământului” deși e a noastră. E clar că e o mizerie fățișă pe care ne-o fac „guvernanții” punându-ne să cumpărăm ceea ce e al nostru, fiindcă, domnule Cioloș, „Cumințenia Pământului” e sânge din sângele neamului nostru, indiferent unde ar sta ea pe soclu în vreunul din muzeele lumii.  Dar să o facem. Poate, astfel, dovedim că suntem mai presus de schilodenia „liderilor” noștri de a înțelege cine și cum suntem și, implicit, trimitem un scuipat direct în ochii lor infatuați și orbiți de sine. Să o facem, altfel, cine știe, deși Legea nu permite ca o valoare de tezaur să fie scoasă definitiv din țară decât în contrapartidă cu alta de aceeași valoare și semnificație culturală (!), vor găsi ei modalități și subterfugii de eschivă, ca apoi să fim noi scuipați în creștetul capului că nu-l iubim pe Brâncuși!

DA! Cumințenia Pământului e definiția noastră, a poporului român! Această descriere, a noastră, a tuturor celor ce nu ne rușinăm de poporul român, făcută de dalta lui Brâncuși, e un punct „zero” care anulează toate delirurile denigratoare, de orice fel, pe care ni le-am pus sau ne-au fost puse în cârcă. Sictir, clasă politică, iresponsabilă de menirea ta, oriunde te-ai afla! Să fii tu sănătoasă, cu nebunii sau deștepții tăi de ocazie cu tot! Că toți or să-și rupă colții în curbura Carpaților. Așa a fost de-a lungul secolelor. Am citat un bun prieten, pe care viața l-a purtat din România în Israel, în Occident și, apoi, înapoi acasă. Nu am îngăduința lui să-i fac numele public. El a zis, ca să-l citez exact: „Toți își vor rupe colții în curbura Carpaților.” Eu îl cred.

Priviți Cumințenia Pământului, dar și tăișul din privirea lui Brâncuși și o să înțelegeți că avem liderii noștri, de care nu se poate atinge nimeni. Unul dintre ei este CONSTANTIN BRÂNCUȘI. Fiți amabil și controlați-vă discursul politic, stimate domnule premier! Nu serviți sloganuri antiromânești gata ambalate în staniol și legate cu fundiță. Cumpărați, pe banii noștri (adică de la buget!), „Cumințenia Pământului”. E datoria Dv. de onoare.

P.S. Dragi prieteni, duminică votați, nu-i lăsați pe „ei” să-și facă de cap! Dacă tot ne jucăm… atunci să intrăm în scenă!

Ligia Rizea