Cine va forma viitorul guvern în ianuarie 2025, la capătul unui an cu 4 rânduri de alegeri?

Ne aflăm în debutul unui an electoral, cel mai complex din acest punct de vedere în 30 de ani, cu 4 alegeri și cu 5 scrutine iar dacă nu se întâmplă cutremure internaționale sau interne, la finalul lui 2024, cel mai sigur, România va avea următoarea configurație politică guvernamentală: PSD-PNL-UDMR la guvernare iar în opoziție Polul de dreapta, AUR și SOS(dacă trece pragul).

România nu produce revoluții peste noapte ca să țesem un scenariu de mari rocade, de lovituri neașteptate; avem o societate care în mare parte este legată, sudată și nu ne aliniem niciunui curent internațional radical (noi nu avem o problemă cu imigrația, cu minoritățile, orașele noastre nu sunt încă sub asediul rezidenților străini). Iar polul suveranist sau cum mai este el numit, pentru marea masă a populației este o caricatatură combinată cu accente mistico-religioase.

România așadar este o țară de sistem. Că ne place sau nu cum sună, sistemul de existență și funcționare a reușit să se cimenteze iar românul este mult prea conservator ca să schimbe de la sine, puterea, sau pe bază de voluntariat:  ”ceea ce știe cu ceea ce ar putea fi”.

Așadar, revoluția AUR despre care am scris și eu nu va avea caracter de masă decât dacă:

Dacă în acest an se vor întâmpla internațional o serie de crize, războaie, crahuri economice, convulsii la scara planetară, fenomene care ar antrena cutremure economice interne – inflație galopantă, contracții, pierderi de locuri de muncă, salturi cuantice ale prețurile, un hoas social. Politici de austeritate care ar duce la șomaj, la o apocalipsă economică. Atunci, raționalitatea unei societăți ar fi învinsă emoțional și electoral, partidele anti-sistem, profetice și populiste ar fi favorite la urne. Din fericire, nu se întrevăd astfel de evenimente la scară internaționlă.

Dacă o nouă pandemie ar ocupa globul, aducând cu sine noi restricții, noi probleme sociale și economice, ar fi o nouă premisă pentru un vot radical. Nu există semne în acest sens dar astfel de evenimente nu sunt previzibile. Poate nu vor fi.

Așadar, revoluția AUR sau revoluțiile extremelor vin doar pe fundalul unor nemulțumiri de masă, a unei sărăcii și degradări a clasei de mijloc. În România, clasa de mijloc crește anual în schimb și chiar dacă politicile guvernului nu sunt optime sau cele mai inspirate din punct de vedere fiscal, ele nu converg spre o degradare socială și economică.

Vreu să spun că în aceste zile, cu bune și rele, parcursul economic și fiscal intern al României nu este unul periculos. Se încadrează în limitele de toleranță pentru toate categoriile sociale.

În schimb este un adevăr și faptul că gradul inadaptare al multor semeni de ai noștri este unul destul de profund și cu o mare tensiune imanentă, de aceea și vulnerabilitatea la politici populiste. Se remarcă mai ales în zona de Diaspora, acolo unde ultimele valuri de imigranți români nu au reușit mai mult decât ar fi reușit în țară iar eșecul lor personal se traduce într-o vânătoare de fantome. Și într-un vot de blam otova asupra clasei politice.

Așadar fenomenul AUR este un fenomen al dezamăgirii față de clasa politică main stream, una destul de mediocră dar nu este un fenomen al sărăciei. Există în România și o zonă săracă, una periferică dar nu are cauze directe guvernamentale. Mai degrabă are cauze locale, o administrație slabă sau chiar personale. ”Fenomenul AUR” este ”fenomenul Motru”. Adică zone periferice care au falimentat social și economic cauzat de politică greșită zonal, punctual. Deci nu este un fenomen național pentru că ”fenomenul Motru” chiar dacă are mai multe reprezentări la nivel național nu este unul de masă, cu acoperire teritorială.

Prin urmare la cele 4 alegeri care vor urma în acest an, schema politică va fi păstrată în mare parte cu PSD pe primul loc, partid care joacă un tango între stânga socială și dreapta conservatoare, locul 2 va fi disputat între PNL (sărăcit de electori) și AUR (supapa Motru). Iar la mică distanță Polul de Dreapta (electorat educat din sfera dreptei care au alternativă după dezamăgirile anterioare). Iar președintele va fi oferit de PSD sau PNL, un președinte de sistem.

Singurele alegeri în care AUR ar avea un procent mai mare, dar nu peste 20%, ar fi europarlamentarele, alegeri fără miză pentru mare parte din societate. Spunem un procent mare, în sensul că ar putea obține locul 2 mai degrabă decât PNL.

Localele vor fi disputate de PNL și PSD iar parlamentarele vor consolida viitoarea formulă de guvernare care am spus că va fi PSD-PNL-UDMR.

În concluzie, pentru cine are alte așteptări sau crede în scenarii, conspirații, rocade pe scena politică, va fi dezamăgit. Societatea românească are o raționalitate pe fond, chiar dacă la prima vedere nu o arată. Care poate fi pierdută doar pe fondul unor crize economice sau sociale. Dar ce crize să ai când salariul crește lunar (puțin dar crește în medie) iar locurile de muncă rămân neocupate?

Liviu POPESCU