Cine iubește pădurile de mesteceni, obligatoriu se mută definitiv la Slătioara

Pentru că este comuna vâlceană cu cele mai întinse păduri de mesteceni din Vâlcea, o bijuterie de frumos la poalele munților, o oferta pe care nu o poți refuza, odată ce străbași comuna plină de lăcașe de cult de patrimoniu, pline de case mari boierești, de unde se poate admira toată panorama Munților Căpățânii.

Înconjurată de păduri de mesteceni, cu ape limpezi care aleragă nebune prin zăvoaie pline de vegetație, Slătioara este comuna regală care face puntea spre Gorjul vecin, fiind o destinație râvnită de toți cei care vor să se mute aici.

Și nu sunt puțini, comuna Slătioara este inclusă într-un top rezidențial pe un loc fruntaș, pentru că are de toate. Are drumuri, are apă, are utilități, are tot ce-și dorește un om care iubește natura, iubește pădrea de mesteceni, vrea liniște, vrea aer curat, vrea o altă viață care să asigure din plin sănătate.

De altfel, în Vâlcea, Slătioara este campion al longevității, aici, vârsta medie a românilor trece de 80 de ani, pentru că totul este eco- hrană, stil de viață, aer, apă, un cumul de factori curativi care argumentează de ce Slătioara este o destinație nobilă.

Anul 2022 va completa investițiile în infrastructură ale administrației Romcescu. Prin PNI avem un proiect structurat pe trei capitole care înseamnă reabilitarea a 13,4 km de drumuri în toate satele și astfel ar fi încheiată toată infrastructura stradala a comunei.

Și un alt proiect care prevede construirea a 6 punți pietonale, curculabile și auto, în satele Rugetu, Gorunești, Milostea, Slătioara și Coasta Cerbului.

Un alt proiect care privește reabilitarea unei alunecări de teren pe drumul Slătioara – Vaideeni, se află pe lista de sinteză a CNI.

La Mogeştii Slătioarei pe zeci de hectare avem cea mai frumoasă boltă cerească a pădurilor. Copacii care luminează noaptea, pădurea de mesteceni. Unicat în Vâlcea şi printre cele mai mari din ţară, rezervaţia de mesteceni de la Slătioara este de fapt zăpdada de lemn care e veşnică. Lumânările raiului, copacii care se nasc înţelepţi, cu un var de sevă pură străjuiesc drumurile călătorului în cea mai frumoasă mare de frumos a cerului Vâlcii.

O noapte în poienile pădurilor de mesteceni rivalizează cu o excurie în astral. Ai farurile  destinului lângă tine şi stelele legate de pământ. Doar aici poţi iubi altfel, poţi scrie altfel, poţi cânta doinele străbunilor.

Pentru că, nu-i aşa, mestecenii sunt de fapt spriritele străbunilor de sub ţărână care s-au reîncarnat în sfinţii pădurii.

Slătioara este un basm, de la intrare şi până la Rugetu sau Milostea. Mai mult, Rugetu a intrat în intravilan şi aici se va contura cea mai liniştită oază de turism a Vâlcii. Sub poale de munte, la margine de vis, în Slătioara regală, lumea se deschide spre poezie. Spre mit. O cabala ar spune că la Slătioara ar exista elixirul vieţii fără de capăt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *