Cine este Dumitru Buzatu? Este exponentul pe care suveranistii îl regretă ca pe un mare patriot!

Dumitru Buzatu reprezintă regimul pe care îl plâng azi patrioţii, suveraniştii, cei care dau vina pe ambasade, pe statul paralel, pe Zelenski, pe NATO. Buzatu este eternul început, paradisul corupției universale, cel pe care îl regreta acum găinarii din Vaslui, sinecuriştii, presa de acolo.

Buzatu este, pentru ei, „victima sistemului ticălos”, un sistem care ne-a furat resursele, industria și bogățiile și care acum saltă adevăraţii patrioţi.

Buzatu este lumina care arde ca o torță pentru că „Buzatu a fost un Om Mare”, unul care deschidea porți pentru loialitate, care își răsplătea supușii. Care se lupta cu Occidentul nenorocit, cu Ursula, cu UE, se lupta pentru dreptul strămoșesc de a prăși fânul, de a împărți din bucatele lui oamenilor de casă, firmelor de casă, presei de casă, aplaudacilor și odangiilor.

Buzatu este, de fapt, traducerea celor spuse de toți  ăia care înjură UE și Europa. Ei îl vor pe Buzatu, vor tara lui Buzatu, vor regimul lui Buzatu, care e mare domn, știe să fie generos. Nu are arici în buzunare.

Buzatu este lozinca suveraniştilor. Este idealul acelei ţări în care legile nu există, dar care are domni patrioţi. Unde furtul este lupta națională cu ambasadele, unde mita  și atențiile, facturierul reprezintă frumoasa simbioză între român și feudal.

Nu. Nu e nimic câștigat. Mai durează mult până când România se va însănătoăi. Dar momentul Buzatu este un reper că suntem pe drumul cel bun. Acum 15 ani, când îl săltau pe Nicolescu, partidul și presa făceau de gardă în jurul hoţului. Acum se leapădă de el ca de un ciumat. E bine, dar e încă prea puțin.

Buzatu e încă în ei. În fiecare nostalgic, în fiecare putinist, în fiecare „naţionalist” ipocrit.