Charles de Gaulle, Biserica Impărătească şi cea mai mare plantaţie de meri din Vâlcea – Povestea Copăceniului

Comuna Copăceni aflată în Depresiunea Horezu, pe frumoasă cărare a Subcarpaticei, loc deosebit prin multitudinea de mănăstiri şi schituri – Hurezi, Arnota, Bistriţa, Pătrunsa, Păpuşa, este aşezarea boierilor Copăceni, familie celebră a secolului XVII-lea.

Se spune că pe la anii 1800, nu era sat prin împrejurimi care să nu aibă un preot Copăceanu. Aceşti boieri erau cu dare de mână şi erau stimaţi de comunitate, oameni cu stare, păstori de vite şi tăietori de lemne”.

Întinsă pe valea râului Cerna, comuna Copăceni a fost una dintre localitățile cele mai bogate pe vremea comunismului. Nefiind CAP, oamenii își dirijau și munceau în voie pământurile, își creșteau animale, și astfel, comuna a devenit prosperă.

O comună care îmbrăţişează Cerna pe ambele maluri, localitate pomicolă, fiind un şirag în subcarpaţii Vâlcii, un frumos destin, plin de hanuri în secolul XIX, pentru târgoveţi şi comercinaţii care uneau prin tranzit cele două Oltenii, cea de munte şi cea de şes. O comună aflată în voia valurilor de păduri care agaţă dealurile dinspre Cernişoara, dispre Stroeşti…Sunt pădurile castelane unde fazanii se umflă în pene ca nişte principi apuseni. Unde e mare zarvă acum, mierlele şi cucii sunt pe scenă, abia şi-au desfăcut valizele , au scos portativele şi umplu crângurile de cireşi şi zarzări înfloriţi

Acesta este Copăceniul unde administraţia Tâmplărescu a semnat mai multe proiecte de modernizare a infrastructurii: peste 72 de miliarde înseamnă asfalt în toate satele, prin fonduri guvernamentale.

„Vom ajunge aproape de jumătate cu asfaltarea drumurilor. Avem 44 de reţea de drumuri în administraţie, când am preluat primăria, sincer, nu era un metru de asfalt. Şi a trebuit să aducem treptat localitatea în prezent. Avem apă pe 15 km dar vom avea în toată localitatea. Avem un important investitor aici şi asta înseamnă un mare plus pentru forţa de muncă dar şi pentru dezvoltarea pomiculturii. Forţa de muncă de altfel, cei rămaşi aici, lucrează la companiile din industria avicolă şi la concernul francez de la Budeşti. Avem şi mulţi tineri plecaţi în Norvegia în industria piscicolă, în Anglia şi Italia”, spune primarul Tironel Tâmplărescu.

Dar Copăceniul are şi o comoară a istoriei, una din cele mai vechi biserici de zid din Ţara Românească, Ctitoria de peste apa Cernei, a protopopului Şerban Copăceanu, este expresia unui tip de bunăstare personală a preoţimii de la începutul secolului al XIX-lea, pe care aceştia o reîntorceau către comunitate, şi nu oricum, ci prin realizări remarcabile într-un mediu rural nu plecat prea demult din Evul Mediu.
„Biserica Buna Vestire de la Copăceni este o biserică frumos proporţionată, amintind întrucâtva de ctitoria boierilor Măldăreşti de lângă renumitele Cule de la Măldăreşti, cu cele două turle zvelte ale sale, construirea – la vedere – a scării spirale de acces la turle, de pe faţada nordică şi având faţadele pictate integral, precum şi impresionante tablouri votive în interior, un adevărat documentar ‘fotografic’ al timpului’.

Şi un  alt nume mare din Copăceni este cel al atletului Nicolae Bunea, decorat de Charles de Gaulle.

În 1950, lotul naţional de atletism al României are în delegaţie un mare atlet vâlcean – Nicolae Bunea, născut la Copăceni. Acesta se dovedeşte unul din cei mai buni atleţi la 5000 şi 10.000 de metri fond.

România participa la Paris la Campionatele Europene, unde Nicolae Bunea, dintr-o ţară mică, reuşeşte minunea. Ia aurul pe ultima 100 de metri şi provoacă rumoare în toată presa sportivă. O ţară socialistă, de la marginea Europei, produce senzaţionalul. Preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, îl decorează personal pe Bunea, plăcut impresionat de atletul român.

Liviu POPESCU