Cele mai frumoase 10 lucruri din Târâmul Mălaiei pe care este musai să le vizitați la Vâlcea

Mălaia este este ţinutul cascadelor, unde îngerii învaţă să zboare, alături de vulturi, pentru că aici curg parc toate pâraiele de sus, dinspre munţii care despart Ţara Horezului de Ţara Lotrilor. Desenând cele mai frumoase chei, drumuri ascunse, poteci care urcă până la Strategica.

Mălaia, strânsă ca un brâu, pe malul Lotrului ceresc, limpede precum sticla pisată, care întoarce soarele cu razele înapoi spre cer, aici, aşa cum am mai spus, Dumnezeu a ales să se odihnească în a 8 zi.

De la Peştera Laptelui, unde zeii s-au hrănit înainte de conduce lumea, la Cascada Scoruş, unde îngerii învaţă să zboare, sub privirile calde ale lui Dumnezeu, Malaia se termina departe, acolo unde ciobanii ardeleni, cu dor de casă, au întemeiat Săliştea. Este Podul cu Frasini, este Ciungetul, este locul unde Brătienii s-a prins în vraja muntelui şi au construit o fântână şi un aeroport, Mălaia este regina Văii Lotrului. Este Ţara celor 4 lacuri, un imperiu de frumos.

1. Lacul Brădișor

Lacul Brădişor este prima poveste colorată a Munţilor Lotrului, o întindere de ape care dansează cu muntele, o oglindă a cerului, locul în care turiştii tac, inima pulsează, contemplaţia este ca într-un templu. Un lac paradis, unde molidul şi fagul îşi aranjează mustăţile, unde soarele se scaldă la prânz, unde te închini în faţa unui Templu realizat, mână în mână, de om şi Creator.

2. Peștera Laptelui

Peştera Laptelui Cosmic, peştera unde pereţii au un alb curat, de parcă stelele au fost mulse de zei şi au oferit elixir uriaşilor care au trăit aici.

Peştera Laptelui, numită şi Peştera cu Lapte, se situează pe versantul drept al Rudăresei. Deşi nu prezintă formaţiuni de peşteră (stalactite, stalagmite, coloane, ornamente), Peştera Laptelui prezintă interes, mai ales din punct de vedere paleontologic şi istoric.

Aici s-au descoperit fosilele unor animale mici, care au trăit cu mai bine de 50.000 de ani în urmă, precum şi vestigii ale Culturii Glina (fragmente ceramice), ultimele fiind expuse la Muzeul de Istorie al judeţului Vâlcea.

3. Lacul Petrimanu

La 18 kilometri de Ciunget, drumul începe să urce pante din ce în ce mai repezi, iar de după un colț cristalin de gnais se arată silueta în dublu arc a barajului Petrimanu. Altitudinea este de 1150 de metri, sau 1130 după alte surse.  O întindere de apă albastră în care se reflectă cerul și norii cumulus, deloc amenințători. Ea pare aruncată de niciunde, din înaltul pădurilor de molid care înconjoară minidepresiunea unde Latorița primește Pârâul lui Tocan. Lacul are 1,9 milioane de metri cubi, și în aval de baraj se află o stație de pompare care duce apa, prin tuneluri săpate în munte, până la cea mai mare  hidrocentrală din țară, cea de la Ciunget.

4. Lacul Galbenu

răsărit de nicăieri, parcă este acolo de când lumea și muntele. Are aceeași formă ca a celui din aval, iar în spatele lui, lacul cu apa scăzută la jumătate, strălucește în nuanțe de verde și albastru. Volumul este un pic mai mare, de 2 milioane de metri cubi.

6. Cascada Borogeana

Şi, ca lucrurile să aibă şi un final la fel de nobil, la Mălaia, Dumnezeu a adus şi cea mai frumoasă cascadă din paradis. Cascada Borogeana sau, cum este cunoscută oficial, cascada din Cheile Latoriţei. Cea mai frumoasă dantelărie a raiului, care se împrăştie, de la o înălţime de 20 de metri, pe toată harpa nemuririi. Este cea mai frumoasă casacadă a României, o cascadă timidă, care a stat ascunsă, la fel, lumii de urât, aşteptând lumea de frumos să o vadă.

Cascada Borogeana se află, poate, în cel mai frumos defileu al României, în Cheile Latoriţei, acolo unde şi păstrăvii vorbesc. În acvarii de cristal, peştii munţilor sunt nişte paji imperiali, nişte iluştri cavaleri, atinşi de un blestem, ca în basmele scandinave, să fie călători ai timpului.

7. Cheile Latoriței

Cheile Latoriţei sunt, da, cele mai frumoase chei din România. Ştiu că poate par  subiectiv. Dar aceste chei care duc sus la Petrimanu sunt absolut ceva care impresionează prin zecile de cascade, un drum iniţiatic, un drum fabulos care poate fi categoric o destinaţie turistică. Una care se închide pe malul unui lac absolut de poveste. Acest drum care pleacă din satul de vacanţă deja, Ciunget şi ajunge sus pe vârfuri poate fi valorificat pentru a completa harta cu atâtea frumuseţi ale judeţului. Cheile sunt situate undeva în sudul munţilor Latoriţei şi la nordul munţilor Căpăţânii, lângă lacul de acumulare Petrimanu, la trei ore de mers cu maşina de la Bucureşti şi două de la Sibiu şi o oră – o oră jumătate de Râmnicu Vâlcea

8. Biserica de lemn Ciunget

Cea mai mică biserică din judeţul Vâlcea, biserica de lemn din satul Ciunget, a devenit emblema turistică a localităţii Mălaia, aceasta apărând în materialele de promovare ale obiectivelor din zonă.

În satul de vacanţă Ciungetu, unde deja se concentrează cea mai mare dezvoltare pe acest segment, avem o bijuterie a spiritualităţii româneşti. Este vorba de cea mai mică biserică de lemn din Vâlcea, construită destul de târziu, în 1861, de săteni.

9. Satul de vacanță Ciungetu

Vorbim de Ciunget, satul unde stăteau ascunşi lotrii, în secolele trecute, pe unde nimeni nu avea curaj a se încumeta să treacă, pe unde caii spărgeau linilştea nopţii cu nechezatul lor, promovat de ecou din creastă în creastă. Unde nălucile întunericului, ielele şi spriitele vechilor strămoşi pictau cerul cu stele, în sunet cu cucuvele şi alte păsări de noapte.

Pe aceste creste, în cheile Rudăresei, doar cei iniţiaţi putea să rămână. În grote adânci, între haite de lupi şi zăpezi de un metru a apărut satul Ciungetului, pe cărarea zeilor, care se pierde departe în adâncul condrilor. Un sat de viteji, un sat cu multe legende, un sat cum Valea Lotrului nu cunoaşţe altul. Este singurul aşezat la dos de munte, între Olt şi Obârşie.

10. Hidrocentrala Ciungetu

Hidrocentrala Ciunget, o perlă a hidroenergeticii din România și-a sărbătorit recent jubileul. În cupe de șampanie, în lumini de Star Trek, în discursuri ministeriale, într-o mulțime din care prea puțini îi cunosc sufletul, viața, nașterea și existența.

Ce este Ciungetul? O cetate peste timp, un simbol, un diamant plămădit greu, cu moarte, suferință, cu mii de oameni care au transformat pământul și apele. Cu ierni năprasnice, unde oamenii cu șube groase se încălzeau în jurul butoaielor, unde ardeau niște vreascuri. Cu geruri de până la minus 20 de grade, cocoțați pe munți, în măruntaiele pământului..

Cetatea Ciungetului pe care o vedem azi strălucind nu a foast adusă din altă lume, ci au construit aici companii pline cu oameni, mulți nu mai sunt în viață, companii care au decedat sau care abia se mai târasc cu numele. Ciungetul a schimbat dacă nu un județ, a schimbat cu totul harta economică a jumătații de nord a Vâlcii.